2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

clanarét sn vz clarinet

CLANARÉT s. n. v. clarinet.

clarinét sn [At: GHICA, S. 356 / V: ~nít, ~ă sf, -rnét, (pop) clanét, clănét, (reg) glanét, clăi~, ~ranét, clanaret, (îrg) clonorét, clanarél, clanétă sf / Pl: ~e / E: fr clarinette, ger Klarinette] Instrument muzical de suflat, din lemn, cu formă de tub lărgit la un capăt și cu găuri laterale care se închid și se deschid cu clape.

CLARINÉT, clarinete, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt și prevăzut cu găuri laterale care se pot închide și deschide cu ajutorul unor clape. [Var.: (reg.) clanarét s. n., clarinétă s. f.] – Din fr. clarinette, germ. Klarinette.

CLARINÉTĂ s. f. v. clarinet.

CLARINÉT, clarinete, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt și prevăzut cu găuri laterale care se pot închide și deschide cu ajutorul unor clape. [Var.: (reg.) clanarét s. n., clarinétă s. f.] – Din fr. clarinette, germ. Klarinette.

CLARINÉTĂ s. f. v. clarinet.

CLARINÉT, clarinete, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în forma unui tub lărgit spre capătul liber și terminat cu o țeavă turtită la capătul prin care se suflă; este prevăzut cu găuri și clape metalice pentru jocul degetelor. Peste puțin sosiră trei țigani la cîrciumă, unul cu vioara, altul cu clarinetul și al treilea cu țimbala. SLAVICI, O. I 136. Își așeză scripca și Trifan clarinetu-i hîrbuit, lipit cu ceară tare. CONTEMPORANUL, VI 1. – Variantă: clarinétă (STANCU, D. 79, GHICA, S. 356) s. f.

CLARINÉTĂ s. f. V. clarinet.

clarinét s. n., pl. clarinéte

clarinét s. n., pl. clarinéte

CLARINÉT s.n. Instrument muzical de suflat, compus dintr-un tub de lemn, cu muștiuc și ancie simplă și cu clape. [Var. clarinetă s.f. / < fr. clarinette, it. clarinetto].

CLARINÉTĂ s.f. v. clarinet.

CLARINÉT s. n. instrument muzical de suflat din lemn, cu muștiuc și ancie simplă, cu clape. (< fr. clarinette, germ. Klarinette)

clarinét (clarinéte), s. n. – Instrument muzical de suflat. – Var. clarinetă. Mr. clărnetă. Fr. clarinette.Der. clarinetist, s. m., din fr.

CLARINÉT ~e n. Instrument muzical de suflat, de forma unui tub lărgit la un capăt, având găuri laterale cu clape, muștiuc și ancie. /<fr. clarinette, germ. Klarinette

clarinetă f. instrument de muzică, de lemn, cu țeavă de îmbucat.

Intrare: clarinet
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clarinet clarinetul
plural clarinete clarinetele
genitiv-dativ singular clarinet clarinetului
plural clarinete clarinetelor
vocativ singular
plural
clanaret
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clanaret clanaretul
plural clanarete clanaretele
genitiv-dativ singular clanaret clanaretului
plural clanarete clanaretelor
vocativ singular
plural
clarinetă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clarine clarineta
plural clarinete clarinetele
genitiv-dativ singular clarinete clarinetei
plural clarinete clarinetelor
vocativ singular
plural
clonoret
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: clanaret
clanaret
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.