opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clăpăugit, ~ă [At: CAMILAR, N. I, 8 / Pl: ~iți, ~e / E: clăpăugi] 1-4 smf, a (Ființă) care are urechi clăpăuge (3-4).

CLĂPĂUGIT, -Ă, clăpăugiți, -te, adj. (Despre urechile oamenilor și animalelor) Mare și aplecat în jos; clăpăug. V. bleg. Se uitau... la caii osteniți cu boturile în pămînt, cu urechile clăpăugite. CAMILAR, N. I 8.

CLĂPĂUGIT, -Ă, clăpăugiți, -te, adj. Clăpăug. – V. clăpăugi.

CLĂPĂUGI, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoști. [Pr.: -pă-u-] – Din clăpăug.

CLĂPĂUGI, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoști. [Pr.: -pă-u-] – Din clăpăug.

clăpăugi vr [At: CAMILAR, N. II, 322 / Pzi: ~ugesc / E: clăpăug] (D. urechi) A se lăsa în jos.

tăplăugit, ~ă a vz clăpăugit

CLĂPĂUGI, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile animalelor) A se lăsa în jos, a se blegi, a se pleoști. Pîntecele i se subție [calului], urechile i se clăpăugiră. CAMILAR, N. II 322.

A SE CLĂPĂUGI se ~ește intranz. (despre urechi) A se lăsa în jos (din cauza mărimilor lor); a se pleoști. [Sil. -pă-u-] /Din clăpăug

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clăpăugi (a se ~) (desp. -pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se clăpăugește, 3 pl. se clăpăugesc, imperf. 3 sg. se clăpăugea; conj. prez. 3 să se clăpăugească; ger. clăpăugindu-se

!clăpăugi (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se clăpăugește, imperf. 3 sg. se clăpăugea; conj. prez. 3 să se clăpăugească

clăpăugi vb. (sil. -pă-u-), ind. prez. 3 sg. clăpăugește, imperf. 3 sg. clăpăugea; conj. prez. 3 sg. și pl. clăpăugească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLĂPĂUGI vb. v. blegi, pleoști.

clăpăugi vb. v. BLEGI. PLEOȘTI.

Intrare: clăpăugit
clăpăugit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăpăugit
  • clăpăugitul
  • clăpăugitu‑
  • clăpăugită
  • clăpăugita
plural
  • clăpăugiți
  • clăpăugiții
  • clăpăugite
  • clăpăugitele
genitiv-dativ singular
  • clăpăugit
  • clăpăugitului
  • clăpăugite
  • clăpăugitei
plural
  • clăpăugiți
  • clăpăugiților
  • clăpăugite
  • clăpăugitelor
vocativ singular — —
plural — —
tăplăugit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: clăpăugi
  • silabație: clă-pă-u-gi info
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăpăugi
  • clăpăugire
  • clăpăugit
  • clăpăugitu‑
  • clăpăugind
  • clăpăugindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • clăpăugește
 (să)
  • clăpăugească
  • clăpăugea
  • clăpăugi
  • clăpăugise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • clăpăugesc
 (să)
  • clăpăugească
  • clăpăugeau
  • clăpăugiră
  • clăpăugiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clăpăugit, clăpăugităadjectiv

  • 1. (Despre urechile oamenilor și animalelor) Mare și aplecat în jos. DLRLC
    sinonime: clăpăug
    • format_quote Se uitau... la caii osteniți cu boturile în pămînt, cu urechile clăpăugite. CAMILAR, N. I 8. DLRLC
etimologie:
  • vezi clăpăugi DLRM

clăpăugiverb

  • 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoști. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: blegi pleoști
    • format_quote Pîntecele i se subție [calului], urechile i se clăpăugiră. CAMILAR, N. II 322. DLRLC
etimologie:
  • clăpăug DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.