3 definiții pentru clăpăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clăpăitură sf [At: DA / P: ~pă-i~ / Pl: ~ri / E: clăpăi + -(t)ură] 1-4 Clăpăire (1-4). 5 Sunet scos de papuci la umblat.

CLĂPĂITÚRĂ, clăpăituri, s. f. Clăpăit.

CLĂPĂITÚRĂ, clăpăituri, s. f. Clăpăit. – Din clăpăi + suf. -(i)tură.

Intrare: clăpăitură
clăpăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăpăitu
  • clăpăitura
plural
  • clăpăituri
  • clăpăiturile
genitiv-dativ singular
  • clăpăituri
  • clăpăiturii
plural
  • clăpăituri
  • clăpăiturilor
vocativ singular
plural

clăpăitură

etimologie:

  • clăpăi + sufix -(i)tură.
    surse: DLRM