3 definiții pentru clăpăitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
clăpăitură sf [At: DA / P: ~pă-i~ / Pl: ~ri / E: clăpăi + -(t)ură] 1-4 Clăpăire (1-4). 5 Sunet scos de papuci la umblat.
CLĂPĂITÚRĂ, clăpăituri, s. f. Clăpăit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂPĂITÚRĂ, clăpăituri, s. f. Clăpăit. – Din clăpăi + suf. -(i)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: clăpăitură
clăpăitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||