2 intrări

7 definiții

clănțăíre sf vz clănțănire

clănțăí vi [At: DOSOFTEI, V. S. II, 61 / V: clân~ / Pzi: clắnțăi / E: clanț + -ăi] A clănțăni.

CLĂNȚĂÍ, clănțăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clănțăni. [Prez. ind. și: clắnțăi] – Clanț + suf. -ăi.

CLĂNȚĂÍ, clănțăiesc, vb. IV. Intranz. A clănțăni. [Prez. ind. și: clắnțăi] – Clanț + suf. -ăi.

CLĂNȚĂÍ vb. IV v. clănțăni.

clănțăí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clănțăiésc, imperf. 3 sg. clănțăiá; conj. prez. 3 să clănțăiáscă

clănțăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clănțăiésc, imperf. 3 sg. clănțăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. clănțăiáscă

Intrare: clănțăi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clănțăi clănțăire clănțăit clănțăind singular plural
clănțăiește clănțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clănțăiesc (să) clănțăiesc clănțăiam clănțăii clănțăisem
a II-a (tu) clănțăiești (să) clănțăiești clănțăiai clănțăiși clănțăiseși
a III-a (el, ea) clănțăiește (să) clănțăiască clănțăia clănțăi clănțăise
plural I (noi) clănțăim (să) clănțăim clănțăiam clănțăirăm clănțăiserăm, clănțăisem*
a II-a (voi) clănțăiți (să) clănțăiți clănțăiați clănțăirăți clănțăiserăți, clănțăiseți*
a III-a (ei, ele) clănțăiesc (să) clănțăiască clănțăiau clănțăi clănțăiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clănțăi clănțăire clănțăit clănțăind singular plural
clănțăie clănțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clănțăi (să) clănțăi clănțăiam clănțăii clănțăisem
a II-a (tu) clănțăi (să) clănțăi clănțăiai clănțăiși clănțăiseși
a III-a (el, ea) clănțăie (să) clănțăie clănțăia clănțăi clănțăise
plural I (noi) clănțăim (să) clănțăim clănțăiam clănțăirăm clănțăiserăm, clănțăisem*
a II-a (voi) clănțăiți (să) clănțăiți clănțăiați clănțăirăți clănțăiserăți, clănțăiseți*
a III-a (ei, ele) clănțăie (să) clănțăie clănțăiau clănțăi clănțăiseră
Intrare: clănțăire
clănțăire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clănțăire clănțăirea
plural clănțăiri clănțăirile
genitiv-dativ singular clănțăiri clănțăirii
plural clănțăiri clănțăirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)