3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clămpăi vt vz clămpăni

clămpăni v vz clămpăni

clămpăní [At: CREANGĂ, A. 4 / V: cleampaní, clâm~, clem~, cleam~ / Pzi: ~nésc / E: clamp + -ăni] 1 vit A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (de lemn). 2 vi (Fig; șîe) A ~ din gură A flecări. 3 vt (Buc) A arma și a acționa trăgaciul unei arme de foc fără muniții.

clempăni v vz clămpăni

CLĂMPĂÍ, clămpăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A clămpăni. – Clamp + suf. -ăi.

CLĂMPĂÍ, clămpăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A clămpăni. – Clamp + suf. -ăi.

CLĂMPĂNÍ, clămpănesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papuci în mers etc.; a clăpăi, a clămpăi. 2. Intranz. Fig. A vorbi vrute și nevrute; a flecări. – Clamp + suf. -ăni.

CLĂMPĂNÍ, clămpănesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papuci în mers etc.; a clăpăi, a clămpăi. 2. Intranz. Fig. A vorbi vrute și nevrute; a flecări. – Clamp + suf. -ăni.

CLĂMPĂÍ vb. IV v. clămpăni.

CLĂMPĂNÍ, clămpănesc, vb. IV. Intranz. 1. A produce (prin lovire) zgomotul redat prin onomatopeea «clamp». Se-aude poarta clămpănind ușor Și-un pas greoi pe treptele din față. Nevasta iese repede-n pridvor: Cine-a venit așa de dimineață? DEȘLIU, M. 38. Fabricile sînt patru la număr. Au motoare și mașini care duduie greu, au curele care clămpănesc; au cuptoare care dogoresc și nicovale ce asurzesc urechea. PAS, L. II 158. Cîni flocoși dormeau în umbra caldă; numai cîteodată hîrîiau, își ridicau capul și clămpăneau după muște. SADOVEANU, O. I 110. Cățălușă, nu mai clămpăni la ușă. ȘEZ. IV 52. ◊ Fig. Era în sat și dascălul Iordache fîrnîitul de la strana mare... Știa și el glasurile... dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9 ◊ Tranz. fact. Patrulele își clămpăneau închizătoarele armelor. CAMILAR, N. II 145. Țineam ceaslovul deschis, și cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele, și cînd clămpăneam ceaslovul, cîte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată. CREANGĂ, A. 4. 2. (Ironic, despre oameni; uneori determinat prin «din gură») A vorbi vrute și nevrute; a flecări. Ia nu mai clămpăni și tu din gură, măi! CREANGĂ, A. 113. – Variante: clămpăní (CREANGĂ, A. 50), clămpăí (EMINESCU, N. 95) vb. IV.

CLEMPĂNÍ vb. IV v. clămpini.

CLEMPĂNÍ vb. IV. v. clămpăni.

A CLĂMPĂNÍ ~ésc intranz. 1) (despre uși, capace etc.) A produce un clămpănit, a face „clamp-clamp”. 2) (despre berze) A bate din cioc scoțând un sunet caracteristic. 3) fig. A vorbi mult și fără rost; a flecări; a pălăvrăgi; a trăncăni. /clamp + suf. ~ăni

clămpănì v. Mold. 1. a clănțăni: a clămpăni din dinți; 2. a tremura puțin (de bătrânețe): dar clămpănia de bătrân CR.; 3. a face sgomot cu clampa; 4. a dârdăi: degeaba mai clămpăniam din gură CR.; 5. fig. a mormăi: când clămpăniam ceaslovul CR. [Onomatopee].

clămpănésc v. intr. (vsl. sîrb. klapati, a clămpăni; germ. klappen, a flecări, klimpern, a clămpăni; ung. kalampalni, a clămpăni, kolompolni, a bălăngăni. V. clamp). Se zice despre huĭetu lucrurilor de lemn ș. a. cînd se izbesc unele de altele. (Cele de metal clănțănesc și zăngănesc): barza clămpănește din cĭoc, papuciĭ clămpănesc în picĭoare. Mă clatin în mers: a clămpăni de bătrîneță. A vorbi mult și în deșert: ĭa nu maĭ clămpăni, măĭ! A clămpăni din piano, a cînta prea mult (și maĭ ales prost), a zdrăngăni. V. tr. A clămpăni o carte, a o închide răpede ca să facă clamp. V. refl. Mă izbesc de colo colo: fereastra se clămpănește de vînt. Mă vîntur, mă fîțîĭ: ce te tot clămpănești pe aicĭ? – Și clempănesc (nord).

clempănésc, V. clămpănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clămpăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clămpăiésc, imperf. 3 sg. clămpăiá; conj. prez. 3 să clămpăiáscă

clămpăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clămpănésc, imperf. 3 sg. clămpăneá; conj. prez. 3 să clămpăneáscă

clămpăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clămpăiésc, imperf. 3 sg. clămpăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. clămpăiáscă

clămpăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clămpănésc, imperf. 3 sg. clămpăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. clămpăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂMPĂNÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

arată toate definițiile

Intrare: clămpăit
clămpăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clămpăit
  • clămpăitul
  • clămpăitu‑
  • clămpăi
  • clămpăita
plural
  • clămpăiți
  • clămpăiții
  • clămpăite
  • clămpăitele
genitiv-dativ singular
  • clămpăit
  • clămpăitului
  • clămpăite
  • clămpăitei
plural
  • clămpăiți
  • clămpăiților
  • clămpăite
  • clămpăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: clămpăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clămpăi
  • clămpăire
  • clămpăit
  • clămpăitu‑
  • clămpăind
  • clămpăindu‑
singular plural
  • clămpăiește
  • clămpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clămpăiesc
(să)
  • clămpăiesc
  • clămpăiam
  • clămpăii
  • clămpăisem
a II-a (tu)
  • clămpăiești
(să)
  • clămpăiești
  • clămpăiai
  • clămpăiși
  • clămpăiseși
a III-a (el, ea)
  • clămpăiește
(să)
  • clămpăiască
  • clămpăia
  • clămpăi
  • clămpăise
plural I (noi)
  • clămpăim
(să)
  • clămpăim
  • clămpăiam
  • clămpăirăm
  • clămpăiserăm
  • clămpăisem
a II-a (voi)
  • clămpăiți
(să)
  • clămpăiți
  • clămpăiați
  • clămpăirăți
  • clămpăiserăți
  • clămpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • clămpăiesc
(să)
  • clămpăiască
  • clămpăiau
  • clămpăi
  • clămpăiseră
Intrare: clămpăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clămpăni
  • clămpănire
  • clămpănit
  • clămpănitu‑
  • clămpănind
  • clămpănindu‑
singular plural
  • clămpănește
  • clămpăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clămpănesc
(să)
  • clămpănesc
  • clămpăneam
  • clămpănii
  • clămpănisem
a II-a (tu)
  • clămpănești
(să)
  • clămpănești
  • clămpăneai
  • clămpăniși
  • clămpăniseși
a III-a (el, ea)
  • clămpănește
(să)
  • clămpănească
  • clămpănea
  • clămpăni
  • clămpănise
plural I (noi)
  • clămpănim
(să)
  • clămpănim
  • clămpăneam
  • clămpănirăm
  • clămpăniserăm
  • clămpănisem
a II-a (voi)
  • clămpăniți
(să)
  • clămpăniți
  • clămpăneați
  • clămpănirăți
  • clămpăniserăți
  • clămpăniseți
a III-a (ei, ele)
  • clămpănesc
(să)
  • clămpănească
  • clămpăneau
  • clămpăni
  • clămpăniseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clămpăi
  • clămpăire
  • clămpăit
  • clămpăitu‑
  • clămpăind
  • clămpăindu‑
singular plural
  • clămpăiește
  • clămpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clămpăiesc
(să)
  • clămpăiesc
  • clămpăiam
  • clămpăii
  • clămpăisem
a II-a (tu)
  • clămpăiești
(să)
  • clămpăiești
  • clămpăiai
  • clămpăiși
  • clămpăiseși
a III-a (el, ea)
  • clămpăiește
(să)
  • clămpăiască
  • clămpăia
  • clămpăi
  • clămpăise
plural I (noi)
  • clămpăim
(să)
  • clămpăim
  • clămpăiam
  • clămpăirăm
  • clămpăiserăm
  • clămpăisem
a II-a (voi)
  • clămpăiți
(să)
  • clămpăiți
  • clămpăiați
  • clămpăirăți
  • clămpăiserăți
  • clămpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • clămpăiesc
(să)
  • clămpăiască
  • clămpăiau
  • clămpăi
  • clămpăiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clempăni
  • clempănire
  • clempănit
  • clempănitu‑
  • clempănind
  • clempănindu‑
singular plural
  • clempănește
  • clempăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clempănesc
(să)
  • clempănesc
  • clempăneam
  • clempănii
  • clempănisem
a II-a (tu)
  • clempănești
(să)
  • clempănești
  • clempăneai
  • clempăniși
  • clempăniseși
a III-a (el, ea)
  • clempănește
(să)
  • clempănească
  • clempănea
  • clempăni
  • clempănise
plural I (noi)
  • clempănim
(să)
  • clempănim
  • clempăneam
  • clempănirăm
  • clempăniserăm
  • clempănisem
a II-a (voi)
  • clempăniți
(să)
  • clempăniți
  • clempăneați
  • clempănirăți
  • clempăniserăți
  • clempăniseți
a III-a (ei, ele)
  • clempănesc
(să)
  • clempănească
  • clempăneau
  • clempăni
  • clempăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clămpăi

etimologie:

  • Clamp + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98

clămpăni clămpăi clempăni

  • 1. intranzitiv tranzitiv A produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papuci în mers etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clămpăi clăpăi 7 exemple
    exemple
    • Se-aude poarta clămpănind ușor Și-un pas greoi pe treptele din față. Nevasta iese repede-n pridvor: Cine-a venit așa de dimineață? DEȘLIU, M. 38.
      surse: DLRLC
    • Fabricile sînt patru la număr. Au motoare și mașini care duduie greu, au curele care clămpănesc; au cuptoare care dogoresc și nicovale ce asurzesc urechea. PAS, L. II 158.
      surse: DLRLC
    • Cîni flocoși dormeau în umbra caldă; numai cîteodată hîrîiau, își ridicau capul și clămpăneau după muște. SADOVEANU, O. I 110.
      surse: DLRLC
    • Cățălușă, nu mai clămpăni la ușă. ȘEZ. IV 52.
      surse: DLRLC
    • figurat Era în sat și dascălul Iordache fîrnîitul de la strana mare... Știa și el glasurile... dar clămpănea de bătrîn. CREANGĂ, A. 9.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Patrulele își clămpăneau închizătoarele armelor. CAMILAR, N. II 145.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Țineam ceaslovul deschis, și cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele, și cînd clămpăneam ceaslovul, cîte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată. CREANGĂ, A. 4.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A vorbi vrute și nevrute.
    exemple
    • Ia nu mai clămpăni și tu din gură, măi! CREANGĂ, A. 113.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Clamp + sufix -ăni.
    surse: DEX '09 DEX '98