2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clăire sf [At: DA / V: în~ / P: clă-i~ / Pl: ~ri / E: clăi] Facere de clăi Si: clăit.

CLĂI, clăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face clăi. – Din claie.

CLĂI, clăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face clăi. – Din claie.

clăi vi [At: I. CR. IV, 100 / V: in~ / Pzi: ~esc / E: claie] (Reg) A face clăi.

CLĂI, clăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A face clăi. Noi trecem Și ne ducem... Să clăim. Să căpițim, C-am auzit Ș-am simțit Că-s oarzele coapte, Grînele-n lapte. TEODORESCU, P. P. 392.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăiesc, 3 sg. clăiește, imperf. 1 clăiam; conj. prez. 1 sg. să clăiesc, 3 să clăiască

clăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăiesc, imperf. 3 sg. clăia; conj. prez. 3 să clăiască

clăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăiesc, imperf. 3 sg. clăia; conj. prez. 3 sg. și pl. clăiască

Intrare: clăire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăire
  • clăirea
plural
  • clăiri
  • clăirile
genitiv-dativ singular
  • clăiri
  • clăirii
plural
  • clăiri
  • clăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: clăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăi
  • clăire
  • clăit
  • clăitu‑
  • clăind
  • clăindu‑
singular plural
  • clăiește
  • clăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clăiesc
(să)
  • clăiesc
  • clăiam
  • clăii
  • clăisem
a II-a (tu)
  • clăiești
(să)
  • clăiești
  • clăiai
  • clăiși
  • clăiseși
a III-a (el, ea)
  • clăiește
(să)
  • clăiască
  • clăia
  • clăi
  • clăise
plural I (noi)
  • clăim
(să)
  • clăim
  • clăiam
  • clăirăm
  • clăiserăm
  • clăisem
a II-a (voi)
  • clăiți
(să)
  • clăiți
  • clăiați
  • clăirăți
  • clăiserăți
  • clăiseți
a III-a (ei, ele)
  • clăiesc
(să)
  • clăiască
  • clăiau
  • clăi
  • clăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clăi, clăiescverb

  • 1. regional A face clăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Noi trecem Și ne ducem... Să clăim. Să căpițim, C-am auzit Ș-am simțit Că-s oarzele coapte, Grînele-n lapte. TEODORESCU, P. P. 392. DLRLC
etimologie:
  • claie DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.