8 definiții pentru clăditoare

clăditoáre (rar) s. f., g.-d. art. clăditoárei; pl. clăditoáre

clăditoáre s. f., g.-d. art. clăditoárei; pl. clăditoáre

clăditór, ~oáre [At: COȘBUC, AE. 156 / Pl: ~i, ~oáre / E: clădit + tor] 1-2 smf, a (Persoană) care clădește. 3-6 smf, a (Șfg) Creator. 7 smf (Pex) Întemeietor.

CLĂDITÓR, -OÁRE, clăditori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care clădește; p. ext. întemeietor. – Clădi + suf. -tor.

CLĂDITÓR, -OÁRE, clăditori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care clădește; p. ext. întemeietor. – Clădi + suf. -tor.

CLĂDITÓR, -OÁRE, clăditori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care clădește. (Fig.) Muncitor și făurar, Clăditor de zile mari. FRUNZĂ, S. 43. Sus, clăditori ai vieții, sus! TOMA, C. V. 189.

clăditór (rar) s. m., pl. clăditóri

clăditór s. m., pl. clăditóri

Intrare: clăditoare
clăditoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clăditoare clăditoarea
plural clăditoare clăditoarele
genitiv-dativ singular clăditoare clăditoarei
plural clăditoare clăditoarelor
vocativ singular
plural