2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clăcuire sf [At: (a. 1792) URICARIUL I, 352 / Pl: ~ri / E: clăcui] Clăcășire.

clăcuí vi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~ésc / E: clacă] A clăcăși.

CLĂCUÍ, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A clăcăși. – Clacă + suf. -ui.

CLĂCUÍ, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A clăcăși. – Clacă + suf. -ui.

CLĂCUÍ, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A clăcăși. [Clăcașii] clăcuiau, adică plăteau proprietarului în muncă chiria pămîntului pe care locuiau și în care se hrăneau. GHICA, S. A. 35.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clăcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcuiésc, imperf. 3 sg. clăcuiá; conj. prez. 3 să clăcuiáscă

clăcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcuiésc, imperf. 3 sg. clăcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăcuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂCUÍ vb. v. clăcăși.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clăcuí, clăcuiesc, vb. tranz. – (reg.) A munci în clacă, fără plată (Memoria, 2004); clăcăși. – Din clacă + suf. -ui (DER, DEX, MDA).

clăcuí, clăcuiesc, vb. tranz. – A munci în clacă, fără plată (Memoria 2004). – Din clacă + -ui.

Intrare: clăcuire
clăcuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăcuire
  • clăcuirea
plural
  • clăcuiri
  • clăcuirile
genitiv-dativ singular
  • clăcuiri
  • clăcuirii
plural
  • clăcuiri
  • clăcuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: clăcui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clăcui
  • clăcuire
  • clăcuit
  • clăcuitu‑
  • clăcuind
  • clăcuindu‑
singular plural
  • clăcuiește
  • clăcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clăcuiesc
(să)
  • clăcuiesc
  • clăcuiam
  • clăcuii
  • clăcuisem
a II-a (tu)
  • clăcuiești
(să)
  • clăcuiești
  • clăcuiai
  • clăcuiși
  • clăcuiseși
a III-a (el, ea)
  • clăcuiește
(să)
  • clăcuiască
  • clăcuia
  • clăcui
  • clăcuise
plural I (noi)
  • clăcuim
(să)
  • clăcuim
  • clăcuiam
  • clăcuirăm
  • clăcuiserăm
  • clăcuisem
a II-a (voi)
  • clăcuiți
(să)
  • clăcuiți
  • clăcuiați
  • clăcuirăți
  • clăcuiserăți
  • clăcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • clăcuiesc
(să)
  • clăcuiască
  • clăcuiau
  • clăcui
  • clăcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)