5 definiții pentru clăcușoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂCUȘOÁRĂ, clăcușoare, s. f. Diminutiv al lui clacă (2); (glumeț) faptă nepotrivită (a unui grup de oameni); poznă. – Clacă + suf. -ușoară.

CLĂCUȘOÁRĂ, clăcușoare, s. f. Diminutiv al lui clacă (2); (glumeț) faptă nepotrivită (a unui grup de oameni); poznă. – Clacă + suf. -ușoară.

clăcușoáră sf [At: CREANGĂ, A. 113 / P: ~cu-șoa~ / Pl: ~re / E: clacă + -(uș)oară] 1 Clacă ușoară (și scurtă). 2 Clacă la care se petrece bine. 3 (Fig; gmț) Ispravă (a mai multora) Si: poznă.

CLĂCUȘOÁRĂ, clăcușoare, s. f. (Glumeț) Faptă nepotrivită, poznă, ispravă. După ce se mîntuie clăcușoara asta, lumea ne lasă în cît ne-a găsit și se împrăștie, huiduindu-ne. CREANGĂ, A. 113.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clăcușoáră s. f., g.-d. art. clăcușoárei; pl. clăcușoáre

clăcușoáră s. f., g.-d. art. clăcușoárei; pl. clăcușoáre

Intrare: clăcușoară
clăcușoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăcușoa
  • clăcușoara
plural
  • clăcușoare
  • clăcușoarele
genitiv-dativ singular
  • clăcușoare
  • clăcușoarei
plural
  • clăcușoare
  • clăcușoarelor
vocativ singular
plural

clăcușoară

  • 1. Diminutiv al lui clacă.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. glumeț Faptă nepotrivită (a unui grup de oameni).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ispravă poznă un exemplu
      exemple
      • După ce se mîntuie clăcușoara asta, lumea ne lasă în cît ne-a găsit și se împrăștie, huiduindu-ne. CREANGĂ, A. 113.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Clacă + sufix -ușoară.
    surse: DEX '09 DEX '98