2 intrări

9 definiții

clăcășéște av [At: DA / E: clăcaș + -ește] Cum fac clăcașii.

clăcășí vi [At: I. IONESCU, M. 668 / Pzi: ~șésc / E: clăcaș] A face clacă (1) Si: a clăcui.

CLĂCĂȘÍ, clăcășesc, vb. IV. Intranz. A presta clacă (1); a clăcui. – Din clăcaș.

CLĂCĂȘÍ, clăcășesc, vb. IV. Intranz. A presta clacă (1); a clăcui. – Din clăcaș.

CLĂCĂȘÍ, clăcășesc, vb. IV. Intranz. (învechit) A face clacă (1), a fi clăcaș (1); a clăcui. Pămîntul... se cuvine a se da clăcașilor care au clăcășit pre moșia statului. IONESCU, M. 668

clăcășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcășésc, imperf. 3 sg. clăcășeá; conj. prez. 3 să clăcășeáscă

clăcășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clăcășésc, imperf. 3 sg. clăcășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăcășeáscă

CLĂCĂȘÍ vb. (IST.) (înv.) a clăcui. (Presta clacă, adică ~.)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLĂCĂȘÍ vb. (IST.) (înv.) a clăcui. (Presta clacă, adică ~.)

Intrare: clăcăși
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clăcăși clăcășire clăcășit clăcășind singular plural
clăcășește clăcășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clăcășesc (să) clăcășesc clăcășeam clăcășii clăcășisem
a II-a (tu) clăcășești (să) clăcășești clăcășeai clăcășiși clăcășiseși
a III-a (el, ea) clăcășește (să) clăcășească clăcășea clăcăși clăcășise
plural I (noi) clăcășim (să) clăcășim clăcășeam clăcășirăm clăcășiserăm, clăcășisem*
a II-a (voi) clăcășiți (să) clăcășiți clăcășeați clăcășirăți clăcășiserăți, clăcășiseți*
a III-a (ei, ele) clăcășesc (să) clăcășească clăcășeau clăcăși clăcășiseră
Intrare: clăcășește
clăcășește
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)