2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cizmăresc, ~ească a [At: DA ms / V: (înv) cism~ / Pl: ~ești / E: cizmar + -esc] 1-2 Care aparține (sau servește) cizmarului Si: (îvp) ciubotăresc.

CIZMĂRÉSC, -EÁSCĂ, cizmărești, adj. Care servește sau aparține cizmarului; de cizmărie; ciubotăresc. – Cizmar + suf. -esc.

CIZMĂRÉSC, -EÁSCĂ, cizmărești, adj. Care servește sau aparține cizmarului; de cizmărie; ciubotăresc. – Cizmar + suf. -esc.

CIZMĂRÉSC, -EÁSCĂ, cizmărești, adj. Care servește (sau aparține) cizmarului; de cizmărie. Agata a venit, i-a întins mîna albă și mică în mîinile aspre, bătătorite de coada ciocanului cizmăresc. ARDELEANU, D. 71.

CIZMĂRÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de cizmari; propriu cizmarilor. 2) Care ține de cizmărie; propriu cizmăriei. /cizmar + suf. ~esc

cizmărésc, -eáscă adj. De cizmar.

cizmărí vi [At: POLIZU / V: (înv) cism~ / Pzi: ~résc / E: ns cf bg čizmari] (Înv; nob) A face cizme (1).

A CIZMĂRÍ ~ésc intranz. A practica ocupația de cizmar; a fi cizmar. /Din cizmă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cizmărésc adj. m., f. cizmăreáscă; pl. m. și f. cizmăréști

cizmărésc adj. m., f. cizmăreáscă; pl. m. și f. cizmăréști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIZMĂRÉSC adj. (Mold.) ciubotăresc.

CIZMĂRESC adj. (Mold.) ciubotăresc.

Intrare: cizmăresc
cizmăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cizmăresc
  • cizmărescul
  • cizmărescu‑
  • cizmărească
  • cizmăreasca
plural
  • cizmărești
  • cizmăreștii
  • cizmărești
  • cizmăreștile
genitiv-dativ singular
  • cizmăresc
  • cizmărescului
  • cizmărești
  • cizmăreștii
plural
  • cizmărești
  • cizmăreștilor
  • cizmărești
  • cizmăreștilor
vocativ singular
plural
Intrare: cizmări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cizmări
  • cizmărire
  • cizmărit
  • cizmăritu‑
  • cizmărind
  • cizmărindu‑
singular plural
  • cizmărește
  • cizmăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cizmăresc
(să)
  • cizmăresc
  • cizmăream
  • cizmării
  • cizmărisem
a II-a (tu)
  • cizmărești
(să)
  • cizmărești
  • cizmăreai
  • cizmăriși
  • cizmăriseși
a III-a (el, ea)
  • cizmărește
(să)
  • cizmărească
  • cizmărea
  • cizmări
  • cizmărise
plural I (noi)
  • cizmărim
(să)
  • cizmărim
  • cizmăream
  • cizmărirăm
  • cizmăriserăm
  • cizmărisem
a II-a (voi)
  • cizmăriți
(să)
  • cizmăriți
  • cizmăreați
  • cizmărirăți
  • cizmăriserăți
  • cizmăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cizmăresc
(să)
  • cizmărească
  • cizmăreau
  • cizmări
  • cizmăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cizmăresc

  • 1. Care servește sau aparține cizmarului; de cizmărie.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: ciubotăresc un exemplu
    exemple
    • Agata a venit, i-a întins mîna albă și mică în mîinile aspre, bătătorite de coada ciocanului cizmăresc. ARDELEANU, D. 71.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cizmar + sufix -esc.
    surse: DEX '09 NODEX