2 definiții pentru ciutrica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciutrica vt [At: BUGNARIU, N. / Pzi: ciútric / E: nct] (Reg) A vorbi mult (și fără rost).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciutricá vb. I (reg.) a vorbi vrute și nevrute, vorbe de clacă.

Intrare: ciutrica
verb (V10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciutrica
  • ciutricare
  • ciutricat
  • ciutricatu‑
  • ciutricând
  • ciutricându‑
singular plural
  • ciutri
  • ciutricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciutric
(să)
  • ciutric
  • ciutricam
  • ciutricai
  • ciutricasem
a II-a (tu)
  • ciutrici
(să)
  • ciutrici
  • ciutricai
  • ciutricași
  • ciutricaseși
a III-a (el, ea)
  • ciutri
(să)
  • ciutrice
  • ciutrica
  • ciutrică
  • ciutricase
plural I (noi)
  • ciutricăm
(să)
  • ciutricăm
  • ciutricam
  • ciutricarăm
  • ciutricaserăm
  • ciutricasem
a II-a (voi)
  • ciutricați
(să)
  • ciutricați
  • ciutricați
  • ciutricarăți
  • ciutricaserăți
  • ciutricaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciutri
(să)
  • ciutrice
  • ciutricau
  • ciutrica
  • ciutricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)