2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciuruitor1, ~oare [At: ȘEZ. VII, 179 / V: ~răi~ / Pl: ~ori, ~oare / E: ciurui1 + -(i)tor] 1 a Care ciuruiește Cf ciurar2. 2 sfp (Pop) Găurelele de la gura ulciorului, prin care curge apa. 3 sm Aparat care separă corpurile străine de boabele de cereale (în industria berii).
ciuruitor2, ~oare a [At: T. DEMETRESCU, ap. TDRG / V: ~răi~, cirăi~, cioroi~ / Pl: ~i, ~oare / E: ciurui2 + -(i)tor] (Îvr) Care susură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIURUITOR, -OARE, ciuruit ori, -oare, adj. (Despre apă sau alte lichide) Care ciuruie, care curge șiroind, făcînd un zgomot caracteristic. ♦ (Rar, despre un zgomot) Caracteristic apei care curge șiroind. Ploaia curgea de-a lungul geamurilor, făcind un zgomot ciuruitor. DEMETRESCU, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIURUITOR2, -OARE, ciuruitori, -oare, adj. Care ciuruie2, care curge șiroind, făcînd un zgomot caracteristic. – Din ciurui2 + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
CIURUITOR1, ciuruitoare, s. n. Aparat care servește la curățirea cerealelor de impurități, prin trecerea printr-un ciur. – Din ciurui1 + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciurăitor1, ~oare a, s vz ciuruitor1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciurăitor2, ~oare a vz ciuruitor2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciuruitor, ciuruitoareadjectiv
- 1. (Despre apă sau alte lichide) Care ciuruie, care curge șiroind, făcând un zgomot caracteristic. DLRLC
- 1.1. (Despre un zgomot) Caracteristic apei care curge șiroind. DLRLC
- Ploaia curgea de-a lungul geamurilor, făcînd un zgomot ciuruitor. DEMETRESCU, la TDRG. DLRLC
-
-
etimologie:
- ciurui + sufix -(i)tor. DLRM
ciuruitor, ciuruitoaresubstantiv neutru
- 1. Aparat care servește la curățirea cerealelor de impurități, prin trecerea printr-un ciur. DLRM
etimologie:
- ciurui + sufix -(i)tor. DLRLC