2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciuruitor2, ~oare a [At: T. DEMETRESCU, ap. TDRG / V: ~răi~, cirăi~, cioroi~ / Pl: ~i, ~oare / E: ciurui2 + -(i)tor] (Îvr) Care susură.

ciuruitor1, ~oare [At: ȘEZ. VII, 179 / V: ~răi~ / Pl: ~ori, ~oare / E: ciurui1 + -(i)tor] 1 a Care ciuruiește Cf ciurar2. 2 sfp (Pop) Găurelele de la gura ulciorului, prin care curge apa. 3 sm Aparat care separă corpurile străine de boabele de cereale (în industria berii).

CIURUITÓR, -OÁRE, ciuruit ori, -oare, adj. (Despre apă sau alte lichide) Care ciuruie, care curge șiroind, făcînd un zgomot caracteristic. ♦ (Rar, despre un zgomot) Caracteristic apei care curge șiroind. Ploaia curgea de-a lungul geamurilor, făcind un zgomot ciuruitor. DEMETRESCU, la TDRG.

CIURUITÓR2, -OÁRE, ciuruitori, -oare, adj. Care ciuruie2, care curge șiroind, făcând un zgomot caracteristic. – Din ciurui2 + suf. -(i)tor.

CIURUITÓR1, ciuruitoare, s. n. Aparat care servește la curățirea cerealelor de impurități, prin trecerea printr-un ciur. – Din ciurui1 + suf. -(i)tor.

Intrare: ciuruitor (adj.)
ciuruitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuruitor
  • ciuruitorul
  • ciuruitoru‑
  • ciuruitoare
  • ciuruitoarea
plural
  • ciuruitori
  • ciuruitorii
  • ciuruitoare
  • ciuruitoarele
genitiv-dativ singular
  • ciuruitor
  • ciuruitorului
  • ciuruitoare
  • ciuruitoarei
plural
  • ciuruitori
  • ciuruitorilor
  • ciuruitoare
  • ciuruitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciuruitor (s.n.)
ciuruitor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuruitor
  • ciuruitorul
  • ciuruitoru‑
plural
  • ciuruitoare
  • ciuruitoarele
genitiv-dativ singular
  • ciuruitor
  • ciuruitorului
plural
  • ciuruitoare
  • ciuruitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciuruitor (adj.)

  • 1. (Despre apă sau alte lichide) Care ciuruie, care curge șiroind, făcând un zgomot caracteristic.
    surse: DLRLC
    • 1.1. rar (Despre un zgomot) Caracteristic apei care curge șiroind.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ploaia curgea de-a lungul geamurilor, făcînd un zgomot ciuruitor. DEMETRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • ciurui + sufix -(i)tor.
    surse: DLRM

ciuruitor (s.n.)

  • 1. Aparat care servește la curățirea cerealelor de impurități, prin trecerea printr-un ciur.
    surse: DLRM

etimologie:

  • ciurui + sufix -(i)tor.
    surse: DLRLC