11 definiții pentru ciurar
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIURAR, ciurari, s. m. Persoană care face sau vinde ciururi (1). – Ciur + suf. -ar.
CIURAR, ciurari, s. m. Persoană care face sau vinde ciururi (1). – Ciur + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciurar sm [At: H IV, 86 / Pl: ~i / E: ciur2 + -ar] 1-2 Persoană care face (sau vinde) ciururi (1). 3 (Înv) Persoană care cerne cerealele prin ciur.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIURAR, ciurari, s. m. Cel care face sau vinde ciururi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIURAR ~i m. 1) înv. Meșter care făcea ciururi. 2) înv. Negustor de ciururi. 3) Persoană specializată în operații de ciuruire. [Sil. ciu-rar] /ciur + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciurar m. cel ce face sau vinde ciururi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭurár m. (d. cĭur). Făcător saŭ vînzător de cĭururĭ (de ordinar Țigan). Acela care cerne grînele ca să le separe de gunoaĭe (pleavă, mălură ș. a.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciurar s. m., pl. ciurari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciurar s. m., pl. ciurari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciurar s. m., pl. ciurari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIURAR s. sitar. (~ul face și vinde site.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIURAR s. sitar. (~ face și vinde site.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ciurar, ciurarisubstantiv masculin
etimologie:
- Ciur + sufix -ar. DEX '98 DEX '09