7 definiții pentru ciupitor

ciupitor, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: ciupi + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ciupește. 3 sn Utilaj pentru luat probe de teren din talpa și din pereții unei găuri de mină.

CIUPITÓR, ciupitoare, s. n. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. – Ciupi + suf. -tor.

CIUPITÓR, ciupitoare, s. n. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. – Ciupi + suf. -tor.

ciupitór s. n., pl. ciupitoáre

ciupitór s. n., pl. ciupitoáre

CIUPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ciupește. /a ciupi + suf. ~tor


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ciupitor, ciupitori s. m. hoț mărunt.

Intrare: ciupitor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciupitor
  • ciupitorul
  • ciupitoru‑
plural
  • ciupitoare
  • ciupitoarele
genitiv-dativ singular
  • ciupitor
  • ciupitorului
plural
  • ciupitoare
  • ciupitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)