6 definiții pentru ciupitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciupitor, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: ciupi + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ciupește. 3 sn Utilaj pentru luat probe de teren din talpa și din pereții unei găuri de mină.

CIUPITÓR, ciupitoare, s. n. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. – Ciupi + suf. -tor.

CIUPITÓR, ciupitoare, s. n. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. – Ciupi + suf. -tor.

CIUPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ciupește. /a ciupi + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciupitór s. n., pl. ciupitoáre

ciupitór s. n., pl. ciupitoáre


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciupitor, ciupitori s. m. hoț mărunt.

Intrare: ciupitor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciupitor
  • ciupitorul
  • ciupitoru‑
plural
  • ciupitoare
  • ciupitoarele
genitiv-dativ singular
  • ciupitor
  • ciupitorului
plural
  • ciupitoare
  • ciupitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciupitor

  • 1. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Ciupi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09