7 definiții pentru ciupitor

ciupitór, ~oáre [At: DA / Pl: ~i, ~oáre / E: ciupi + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ciupește. 3 sn Utilaj pentru luat probe de teren din talpa și din pereții unei găuri de mină.

CIUPITÓR, ciupitoare, s. n. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. – Ciupi + suf. -tor.

CIUPITÓR, ciupitoare, s. n. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. – Ciupi + suf. -tor.

ciupitór s. n., pl. ciupitoáre

ciupitór s. n., pl. ciupitoáre

CIUPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ciupește. /a ciupi + suf. ~tor


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ciupitor, ciupitori s. m. hoț mărunt.

Intrare: ciupitor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciupitor ciupitorul
plural ciupitoare ciupitoarele
genitiv-dativ singular ciupitor ciupitorului
plural ciupitoare ciupitoarelor
vocativ singular
plural