7 definiții pentru ciupitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUPITOR, ciupitoare, s. n. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. – Ciupi + suf. -tor.

CIUPITOR, ciupitoare, s. n. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. – Ciupi + suf. -tor.

ciupitor, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: ciupi + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ciupește. 3 sn Utilaj pentru luat probe de teren din talpa și din pereții unei găuri de mină.

CIUPITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care ciupește. /a ciupi + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciupitor s. n., pl. ciupitoare

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciupitor, ciupitori s. m. hoț mărunt.

Intrare: ciupitor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciupitor
  • ciupitorul
  • ciupitoru‑
plural
  • ciupitoare
  • ciupitoarele
genitiv-dativ singular
  • ciupitor
  • ciupitorului
plural
  • ciupitoare
  • ciupitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciupitor, ciupitoaresubstantiv neutru

  • 1. Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Ciupi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.