2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciupiri vt vz ciupeli

ciupire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: ciupi] 1 Rupere cu mâna (a unui întreg) în bucățele mici Si: ciupit1 (1). 2-3 Apucare cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau carnea cuiva Si: ciupit1 (2). 4 Apucare și rupere cu ciocul sau cu gura Si: ciupit1 (3). 5-6 Mușcare (sau înțepare) cu gura sau cu ciocul Si: ciupit1 (4). 7 Culegere prin rupere (sau smulgere) Si: ciupit1 (6). 8 Rupere a vârfului lăstarilor sau tulpinii unei plante Cf ciupi (7) Si: ciupit1 (7). 9-10 Însușire a ceva prin mijloace necinstite Cf ciupi (8-9) Si: ciupit1 (8-9). 11 Bătaie ușoară Cf ciupi (10) Si: ciupit1 (10). 12 Usturare. 13 Necăjire. 14 (Fam) Îmbătare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUPÍRE s. ciupit, pișcare, pișcat. (~ cuiva.)

CIUPIRE s. ciupit, pișcare, pișcat. (~ cuiva.)

Intrare: ciupiri
ciupiri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciupire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciupire
  • ciupirea
plural
  • ciupiri
  • ciupirile
genitiv-dativ singular
  • ciupiri
  • ciupirii
plural
  • ciupiri
  • ciupirilor
vocativ singular
plural

ciupire

etimologie: