opțiuni

3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciupeli vt [At: LM / V: ~erí, ~pilí / Pzi: ~lésc, ciupél / E: mg csupálni] 1 A jumuli păsări. 2 A pârli porci. 3 A șterpeli.

CIUPEÁLĂ, ciupeli, s. f. Faptul de a ciupi. ♦ Fig. (Fam.) Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc.; furt mărunt, furtișag. – Ciupi + suf. -eală.

CIUPEÁLĂ, ciupeli, s. f. Faptul de a ciupi. ♦ Fig. (Fam.) Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc.; furt mărunt, furtișag. – Ciupi + suf. -eală.

ciupeálă sf [At: CARAGIALE, M. 236 / Pl: ~eli / E: ciupi + -eală] 1-3 Ciupire (1-3). 4 (Fig; fam) Furt mărunt (repetat).

CIUPEÁLĂ, ciupeli, s. f. 1. Faptul de a ciupi; ciupire. 2. Fig. Însușire (de obicei repetată) a unor sume de bani dintr-un fond străin, reprezentînd o valoare neînsemnată (ca să nu se observe sau ca să nu atragă sancțiuni grave). Dacă la cea dintîi ciupeală ar fi venit un domn inspector și i-ar fi făcut casa, ar fi găsit lipsă mai nimic. CARAGIALE, O. II 236. ♦ Însușire a unor crîmpeie de idei din cărțile altora. V. plagiat. Ai făcut în carte-ți oarecare împrumuturi tăinuite, adică, cum am zice, vreo ciupeală. ODOBESCU, S. III 147.

cĭupelésc v. tr. (ung. csúpalnĭ, a zmulge). Trans. Jumulesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciupeálă s. f., g.-d. art. ciupélii; pl. ciupéli

ciupeálă s. f., g.-d. art. ciupélii; pl. ciupéli

ciupelesc, -leam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUPELÍ vb. v. jumuli, pârli.

ciupeli vb. v. JUMULI. PÎRLI.

CIUPEÁLĂ s. v. pișcătură.

CIUPEÁLĂ s. v. ciupitură.

ciupeală s. v. PIȘCĂTURĂ.

CIUPEALĂ s. ciupitură, pișcare, pișcătură. (O ~ făcută pe pielea cuiva.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciupelí, ciupelésc, vb. IV (reg.) 1. a jumuli (o pasăre); a smulge părul de pe porcul tăiat. 2. a fura câte puțin, a șterpeli.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIUPELÍ vb. „a jumuli” (DLR). 1. Ciupela (17 B II 248). 2. Cf. Ciupelnița s. 3. Ciupuligă, fam. act.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a juca la ciupeală expr. (în sport) a profita prompt de fiecare greșeală a adversarului; a juca mediocru, speculând orice greșeală a adversarului.

ciupeală, ciupeli s. f. 1. profit mărunt. 2. beție.

Intrare: ciupeli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciupeli
  • ciupelire
  • ciupelit
  • ciupelitu‑
  • ciupelind
  • ciupelindu‑
 singular plural
  • ciupelește
  • ciupeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciupelesc
 (să)
  • ciupelesc
  • ciupeleam
  • ciupelii
  • ciupelisem
a II-a (tu)
  • ciupelești
 (să)
  • ciupelești
  • ciupeleai
  • ciupeliși
  • ciupeliseși
a III-a (el, ea)
  • ciupelește
 (să)
  • ciupelească
  • ciupelea
  • ciupeli
  • ciupelise
plural I (noi)
  • ciupelim
 (să)
  • ciupelim
  • ciupeleam
  • ciupelirăm
  • ciupeliserăm
  • ciupelisem
a II-a (voi)
  • ciupeliți
 (să)
  • ciupeliți
  • ciupeleați
  • ciupelirăți
  • ciupeliserăți
  • ciupeliseți
a III-a (ei, ele)
  • ciupelesc
 (să)
  • ciupelească
  • ciupeleau
  • ciupeliră
  • ciupeliseră
Intrare: Ciupeli
Ciupeli nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ciupeli
Intrare: ciupeală
ciupeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciupeală
  • ciupeala
plural
  • ciupeli
  • ciupelile
genitiv-dativ singular
  • ciupeli
  • ciupelii
plural
  • ciupeli
  • ciupelilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciupeală

  • 1. Faptul de a ciupi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciupire ciupitură pișcare pișcătură
    • 1.1. figurat familiar Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc.; furt mărunt.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: furt furtișag un exemplu
      exemple
      • Dacă la cea dintîi ciupeală ar fi venit un domn inspector și i-ar fi făcut casa, ar fi găsit lipsă mai nimic. CARAGIALE, O. II 236.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Însușire a unor crâmpeie de idei din cărțile altora.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Ai făcut în carte-ți oarecare împrumuturi tăinuite, adică, cum am zice, vreo ciupeală. ODOBESCU, S. III 147.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • Ciupi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09