opțiuni
  • info

3 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciupeli vt [At: LM / V: ~erí, ~pilí / Pzi: ~lésc, ciupél / E: mg csupálni] 1 A jumuli păsări. 2 A pârli porci. 3 A șterpeli.

CIUPEÁLĂ, ciupeli, s. f. Faptul de a ciupi. ♦ Fig. (Fam.) Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc.; furt mărunt, furtișag. – Ciupi + suf. -eală.

CIUPEÁLĂ, ciupeli, s. f. Faptul de a ciupi. ♦ Fig. (Fam.) Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc.; furt mărunt, furtișag. – Ciupi + suf. -eală.

ciupeálă sf [At: CARAGIALE, M. 236 / Pl: ~eli / E: ciupi + -eală] 1-3 Ciupire (1-3). 4 (Fig; fam) Furt mărunt (repetat).

CIUPEÁLĂ, ciupeli, s. f. 1. Faptul de a ciupi; ciupire. 2. Fig. Însușire (de obicei repetată) a unor sume de bani dintr-un fond străin, reprezentînd o valoare neînsemnată (ca să nu se observe sau ca să nu atragă sancțiuni grave). Dacă la cea dintîi ciupeală ar fi venit un domn inspector și i-ar fi făcut casa, ar fi găsit lipsă mai nimic. CARAGIALE, O. II 236. ♦ Însușire a unor crîmpeie de idei din cărțile altora. V. plagiat. Ai făcut în carte-ți oarecare împrumuturi tăinuite, adică, cum am zice, vreo ciupeală. ODOBESCU, S. III 147.

cĭupelésc v. tr. (ung. csúpalnĭ, a zmulge). Trans. Jumulesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciupeală s. f., g.-d. art. ciupelii; pl. ciupeli

ciupeală s. f., g.-d. art. ciupelii; pl. ciupeli

ciupeálă s. f., g.-d. art. ciupélii; pl. ciupéli

ciupelesc, -leam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUPELÍ vb. v. jumuli, pârli.

ciupeli vb. v. JUMULI. PÎRLI.

CIUPEÁLĂ s. v. ciupitură.

CIUPEÁLĂ s. v. pișcătură.

CIUPEALĂ s. ciupitură, pișcare, pișcătură. (O ~ făcută pe pielea cuiva.)

ciupeală s. v. PIȘCĂTURĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciupelí, ciupelésc, vb. IV (reg.) 1. a jumuli (o pasăre); a smulge părul de pe porcul tăiat. 2. a fura câte puțin, a șterpeli.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIUPELÍ vb. „a jumuli” (DLR). 1. Ciupela (17 B II 248). 2. Cf. Ciupelnița s. 3. Ciupuligă, fam. act.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a juca la ciupeală expr. (în sport) a profita prompt de fiecare greșeală a adversarului; a juca mediocru, speculând orice greșeală a adversarului.

ciupeală, ciupeli s. f. 1. profit mărunt. 2. beție.

Intrare: Ciupeli
Ciupeli nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ciupeli
Intrare: ciupeli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciupeli
  • ciupelire
  • ciupelit
  • ciupelitu‑
  • ciupelind
  • ciupelindu‑
 singular plural
  • ciupelește
  • ciupeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciupelesc
 (să)
  • ciupelesc
  • ciupeleam
  • ciupelii
  • ciupelisem
a II-a (tu)
  • ciupelești
 (să)
  • ciupelești
  • ciupeleai
  • ciupeliși
  • ciupeliseși
a III-a (el, ea)
  • ciupelește
 (să)
  • ciupelească
  • ciupelea
  • ciupeli
  • ciupelise
plural I (noi)
  • ciupelim
 (să)
  • ciupelim
  • ciupeleam
  • ciupelirăm
  • ciupeliserăm
  • ciupelisem
a II-a (voi)
  • ciupeliți
 (să)
  • ciupeliți
  • ciupeleați
  • ciupelirăți
  • ciupeliserăți
  • ciupeliseți
a III-a (ei, ele)
  • ciupelesc
 (să)
  • ciupelească
  • ciupeleau
  • ciupeliră
  • ciupeliseră
Intrare: ciupeală
ciupeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciupeală
  • ciupeala
plural
  • ciupeli
  • ciupelile
genitiv-dativ singular
  • ciupeli
  • ciupelii
plural
  • ciupeli
  • ciupelilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciupeală, ciupelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a ciupi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciupire ciupitură pișcare pișcătură
    • 1.1. figurat familiar Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc.; furt mărunt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: furt furtișag
      • format_quote Dacă la cea dintîi ciupeală ar fi venit un domn inspector și i-ar fi făcut casa, ar fi găsit lipsă mai nimic. CARAGIALE, O. II 236. DLRLC
      • 1.1.1. Însușire a unor crâmpeie de idei din cărțile altora. DLRLC
        • format_quote Ai făcut în carte-ți oarecare împrumuturi tăinuite, adică, cum am zice, vreo ciupeală. ODOBESCU, S. III 147. DLRLC
etimologie:
  • Ciupi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.