ciunism sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: ciune + -ism] Curent latinist în lingvistica și filologia românească care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări fonetice suferite de cuvintele moștenite din latină Si: pumnism.

CIUNISM s. n. curent latinist extremist, inițiat de Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări suferite de cuvintele moștenite din latină; pumnism. (< -ciune + -ism)

CIUNISM (PUMNISM) s. n. (< suf. -ciune + suf. -ism): preferință manifestată de profesorul Aron Pumnul (1818-1866) pentru cuvintele românești derivate cu sufixul -ciune. Acesta credea că perfecționarea limbii române trebuia să se facă și în sensul îmbogățirii vocabularului ei prin mijloace interne și că unul din mijloacele eficiente ar fi derivarea cu acest sufix, alături de aceea cu sufixul -mânt. De aici și formele aberante create de el, ca formăciune (formare), contrăzicăciune (contrazicere), cuminecăciune (cuminecare), cunoscăciune (cunoaștere), introducăciune (introducere), năciune (națiune), ocupăciune (ocupație) etc; cugetământ (= logică), descriemânt pământal (= geografie), limbământ (= gramatică), numărământ (= matematică), sciemânt (= filozofie), sufletământ (= psihologie), tâmplământ (= istorie) etc. precum și denumirea manierei adoptate de el și de elevii săi (cărora li s-a spus, după mania sa, „ciuniști” sau „pumniști”). Această tendință se încadra în curentul purist din epocă și ea a fost combătută de V. Alecsandri și T. Maiorescu (v. și curent, latinism și purism).