2 intrări

6 definiții

ciungăríre sf [At: LB / Pl: ~ríri / E: ciungări] 1-8 (Înv) Ciungire (1-8).

ciungărí vt [At: ECONOMIA, 138/11 / Pzi: ~résc / E: ciungar] 1-10 (Înv) A ciungi (1-10).

CIUNGĂRÍ, ciungăresc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A mutila, a schilodi. Și apucară voinicii paloșele și se vînzoliră, pînă ce în urmă Florea-nfloritul ciungări oleacă degetul mic al lui Pipăruș Petru. RETEGANUL, P. V 40. 2. (Cu privire la plante) A smulge, a despuia. Vin... s-o ciungărească, Floarea cea domnească... Ei atunei or ciungări Floarea dintre vii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208.

CIUNGĂRÍ, ciungăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciungi (1). 2. A smulge, a despuia o plantă. – Din ciungar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciungărí, ciungăresc, vb. tranz. – (reg.) A ciunta, a tăia: „De coarne o ciungărit-o” (Papahagi, 1925: 293; Strâmtura). – Din ciungar „arbore cu vârful tăiat” (MDA).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

CIUNGĂRÍRE, ciungăriri, s. f. v. CIUNGĂRI. – [DLRM]

Intrare: ciungări
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciungări ciungărire ciungărit ciungărind singular plural
ciungărește ciungăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciungăresc (să) ciungăresc ciungăream ciungării ciungărisem
a II-a (tu) ciungărești (să) ciungărești ciungăreai ciungăriși ciungăriseși
a III-a (el, ea) ciungărește (să) ciungărească ciungărea ciungări ciungărise
plural I (noi) ciungărim (să) ciungărim ciungăream ciungărirăm ciungăriserăm, ciungărisem*
a II-a (voi) ciungăriți (să) ciungăriți ciungăreați ciungărirăți ciungăriserăți, ciungăriseți*
a III-a (ei, ele) ciungăresc (să) ciungărească ciungăreau ciungări ciungăriseră
Intrare: ciungărire
ciungărire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciungărire ciungărirea
plural ciungăriri ciungăririle
genitiv-dativ singular ciungăriri ciungăririi
plural ciungăriri ciungăririlor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)