2 definiții pentru ciunăvit

ciunăvít, ~ă a [At: NOVACOVICIU, C. B. 6 / Pl: ~íți, ~e / E: mg csunya] (Ban) 1 Batjocorit. 2 Tuns neregulat.

ciunăvít, -ă, adj. (reg.) 1. batjocorit, măscărit. 2. tuns neregulat, ciumpăvit.

Intrare: ciunăvit
ciunăvit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciunăvit ciunăvitul ciunăvi ciunăvita
plural ciunăviți ciunăviții ciunăvite ciunăvitele
genitiv-dativ singular ciunăvit ciunăvitului ciunăvite ciunăvitei
plural ciunăviți ciunăviților ciunăvite ciunăvitelor
vocativ singular
plural