2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciumpi v vz cimpi

CIUMP, ciumpi, s. m. (Reg.) Bucată rămasă din ceva căruia i s-a tăiat, i s-a retezat vârful. – Et. nec.

CIUMP, ciumpi, s. m. (Reg.) Bucată rămasă din ceva căruia i s-a tăiat, i s-a retezat vârful. – Et. nec.

cimpi vr [At: ANON. CAR. / V: ~mti, cinchi, cincui, citimpi, ciunchi / Pzi: ~pesc / E: vsl кенпити] (Reg) 1 (D. animale și oameni) A se ghemui. 2 (D. oameni) A se așeza pe vine. 3 (D. oameni) A se așeza turcește. 4 (Pex; d. animale) A se pitula.

ciump [At: CONTEMPORANUL I, 689 / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: ns cf ciomp, ciumpav] 1 sn Ciot. 2 (Lpl) sm Prime pene la păsări.

cimpì v. Mold. a se ghemui, a se stârci. [Cf. ciump].

ciump n. Mold. 1. trunchiu de arbore tăiat; 2. ramură sau coadă trunchiată. [Formă nazalizată dintr’un primitiv ciop, butuc, înrudit cu it. cioppo, șchiop, ciumpav (primitiv: butuc)].

cimpésc (Ban.) și (est) cinchésc și chincésc (mă) v. refl. (vsl. čempiti, pol. czupić, id. V. ocimpesc). Mă pitulez, mă stîrcesc, mă ghemuĭesc, mă pun pe vine: se cinchiră la pămînt (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și cĭunchesc și înc-; și chicesc (Lung. Univ. 16 Dec. 1929, 3, 8). V. cĭucesc 1.

cĭump m., ca colțĭ, țepĭ, butucĭ, și n., pl. urĭ, ca colțurĭ, trunchĭurĭ (var. din cĭung. V. pocĭump). Ceĭa ce rămîne în pămînt dintr’un copac tăiat orĭ pe trunchĭ dintr’o ramură tăĭată orĭ pe corp dintr’un picĭor saŭ o mînă tăĭată: cĭumpiĭ de la șoldurĭ (CL. 1920, 524). – Și cĭomp (Munt.): cĭompu de fustă (VR. 1928, 3, 360). V. cĭolpan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!cimpi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cimpesc, 3 sg. se cimpește, imperf. 1 sg. mă cimpeam; conj. prez. 1 sg. să mă cimpesc, 3 să se cimpească; imper. 2 sg. afirm. cimpește-te; ger. cimpindu-mă

ciump (ciot) (reg.) s. m., pl. ciumpi

ciump (ciot) (reg.) s. m., pl. ciumpi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cimpi (-pesc, -it), vb. – A se ghemui, a se încolăci. – Var. cinchi, chi(u)nci, ciumpi. Sl. *čępiti (Cihac, II, 52; Byhan 308); cf. pol. czupić. Cf. ciumpi.

ciump (-puri), s. n. – Ciot, ciuntitură. – Var. ciomp. Creație expresivă, probabil identică lui ciup, cu infix nazal, ca în ciutciunt, cf. ven. ciompo „ciung.” – Der. ciomplei, s. n. (buștean decojit; la cai, rădăcina cozii); ciumpav, adj. (șchiop; animal cu coarnele sau urechile tăiate), care a fost apropiat uneori de bg. čup(av) „cu urechile tăiate” (Pascu, Suf., 281; DAR) sau de mag. csámpás „șchiop” (Cihac, II, 493); dar care ar putea fi creație spontană, cu aceeași intenție expresivă ca în it. ciampa „șchiop”, germ. schampeln „a șchiopăta”; ciupăvi, vb. (a tăia; a tăia urechile; a răni; a vătăma; a lăsa pe cineva șchiop).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cimpi, cimpesc, vb. IV refl. (pop.; despre oameni și animale) a se strânge ghemuindu-se, a se chirci, a se stârci, a se ghemui.

ciump, -ă, ciumpi, -e, adj. – (reg.) 1. Șchiop: „Cu vreo două oi mărunte / Că nu pot zini de ciumpe” (Lenghel, 1979: 173). 2. Ciuntat, tăiat, retezat. În expr. stă ciump = ghemuit (ALRRM, 1969: 140). – Din ciump „ciot” (cuvânt autohton, Philippide, Rosetti, Brâncuș, Vraciu).

ciump, -ă, adj. – Șchiop; ciuntat, tăiat, scurtat, retezat: „Cu vreo două oi mărunte / Că nu pot zini de ciumpe” (Lenghel 1979: 173). În expr. stă ciump = ghemuit (ALR 1969: 140). – Cuvânt autohton (Philippide 1928, Rosetti 1962, Brâncuși 1983).

Intrare: cimpi
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cimpi
  • cimpire
  • cimpit
  • cimpitu‑
  • cimpind
  • cimpindu‑
singular plural
  • cimpește
  • cimpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cimpesc
(să)
  • cimpesc
  • cimpeam
  • cimpii
  • cimpisem
a II-a (tu)
  • cimpești
(să)
  • cimpești
  • cimpeai
  • cimpiși
  • cimpiseși
a III-a (el, ea)
  • cimpește
(să)
  • cimpească
  • cimpea
  • cimpi
  • cimpise
plural I (noi)
  • cimpim
(să)
  • cimpim
  • cimpeam
  • cimpirăm
  • cimpiserăm
  • cimpisem
a II-a (voi)
  • cimpiți
(să)
  • cimpiți
  • cimpeați
  • cimpirăți
  • cimpiserăți
  • cimpiseți
a III-a (ei, ele)
  • cimpesc
(să)
  • cimpească
  • cimpeau
  • cimpi
  • cimpiseră
cimti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciumpi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciunchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încinchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciump
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciump
  • ciumpul
  • ciumpu‑
plural
  • ciumpi
  • ciumpii
genitiv-dativ singular
  • ciump
  • ciumpului
plural
  • ciumpi
  • ciumpilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciump, ciumpisubstantiv masculin

  • 1. regional Bucată rămasă din ceva căruia i s-a tăiat, i s-a retezat vârful. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.