2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciumpi v vz cimpi

ciump [At: CONTEMPORANUL I, 689 / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: ns cf ciomp, ciumpav] 1 sn Ciot. 2 (Lpl) sm Prime pene la păsări.

CIUMP, ciumpi, s. m. (Reg.) Bucată rămasă din ceva căruia i s-a tăiat, i s-a retezat vârful. – Et. nec.

CIUMP, ciumpi, s. m. (Reg.) Bucată rămasă din ceva căruia i s-a tăiat, i s-a retezat vârful. – Et. nec.

ciump n. Mold. 1. trunchiu de arbore tăiat; 2. ramură sau coadă trunchiată. [Formă nazalizată dintr’un primitiv ciop, butuc, înrudit cu it. cioppo, șchiop, ciumpav (primitiv: butuc)].

cĭump m., ca colțĭ, țepĭ, butucĭ, și n., pl. urĭ, ca colțurĭ, trunchĭurĭ (var. din cĭung. V. pocĭump). Ceĭa ce rămîne în pămînt dintr’un copac tăiat orĭ pe trunchĭ dintr’o ramură tăĭată orĭ pe corp dintr’un picĭor saŭ o mînă tăĭată: cĭumpiĭ de la șoldurĭ (CL. 1920, 524). – Și cĭomp (Munt.): cĭompu de fustă (VR. 1928, 3, 360). V. cĭolpan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciump (ciot) (reg.) s. m., pl. ciumpi

ciump (ciot) s. m., pl. ciumpi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciump (-puri), s. n. – Ciot, ciuntitură. – Var. ciomp. Creație expresivă, probabil identică lui ciup, cu infix nazal, ca în ciutciunt, cf. ven. ciompo „ciung.” – Der. ciomplei, s. n. (buștean decojit; la cai, rădăcina cozii); ciumpav, adj. (șchiop; animal cu coarnele sau urechile tăiate), care a fost apropiat uneori de bg. čup(av) „cu urechile tăiate” (Pascu, Suf., 281; DAR) sau de mag. csámpás „șchiop” (Cihac, II, 493); dar care ar putea fi creație spontană, cu aceeași intenție expresivă ca în it. ciampa „șchiop”, germ. schampeln „a șchiopăta”; ciupăvi, vb. (a tăia; a tăia urechile; a răni; a vătăma; a lăsa pe cineva șchiop).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciúmp, -ă, ciumpi, -e, adj. – (reg.) 1. Șchiop: „Cu vreo două oi mărunte / Că nu pot zini de ciumpe” (Lenghel, 1979: 173). 2. Ciuntat, tăiat, retezat. În expr. stă ciump = ghemuit (ALRRM, 1969: 140). – Din ciump „ciot” (cuvânt autohton, Philippide, Rosetti, Brâncuș, Vraciu).

ciúmp, -ă, adj. – Șchiop; ciuntat, tăiat, scurtat, retezat: „Cu vreo două oi mărunte / Că nu pot zini de ciumpe” (Lenghel 1979: 173). În expr. stă ciump = ghemuit (ALR 1969: 140). – Cuvânt autohton (Philippide 1928, Rosetti 1962, Brâncuși 1983).

Intrare: ciumpi
ciumpi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciump
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciump
  • ciumpul
  • ciumpu‑
plural
  • ciumpi
  • ciumpii
genitiv-dativ singular
  • ciump
  • ciumpului
plural
  • ciumpi
  • ciumpilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciump

  • 1. regional Bucată rămasă din ceva căruia i s-a tăiat, i s-a retezat vârful.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: