8 definiții pentru ciumpei

ciumpéi sn [At: DAMÉ, T. 89 / Pl: ~e / E: ciump + -ei] 1 Instrument de dogărie, ca o seceră mică, pentru prelucrarea cercurilor de lemn. 2 (Înv) Obiect de îmbrăcăminte prea mic pentru cel care-l poartă.

CIUMPÉI, ciumpeie, s. n. Unealtă de dogărie cu care se prelucrează cercurile de lemn. – Ciump + suf. -ei.

CIUMPÉI, ciumpeie, s. n. Unealtă de dogărie cu care se prelucrează cercurile de lemn. – Ciump + suf. -ei.

ciumpéi s. n., pl. ciumpéie

ciumpéi s. n., pl. ciumpéie

cĭumpéĭ n., pl. eĭe (d. cĭump). Munt. est. Lucru rămas scurt: un cĭumpeĭ de lopată, niște pantalonĭ rămașĭ cĭumpeĭ (intrațĭ la spălat).

ciumpeiu n. unealtă cu care dogarul crapă cercurile. [V. ciump].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIUMPÉI (‹ ciump reg. „ciot”) Unealtă de forma unui cuțit cu mîner, folosită în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn.

Intrare: ciumpei
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciumpei ciumpeiul
plural ciumpeie ciumpeiele
genitiv-dativ singular ciumpei ciumpeiului
plural ciumpeie ciumpeielor
vocativ singular
plural