8 definiții pentru ciumpei

ciumpéi sn [At: DAMÉ, T. 89 / Pl: ~e / E: ciump + -ei] 1 Instrument de dogărie, ca o seceră mică, pentru prelucrarea cercurilor de lemn. 2 (Înv) Obiect de îmbrăcăminte prea mic pentru cel care-l poartă.

CIUMPÉI, ciumpeie, s. n. Unealtă de dogărie cu care se prelucrează cercurile de lemn. – Ciump + suf. -ei.

CIUMPÉI, ciumpeie, s. n. Unealtă de dogărie cu care se prelucrează cercurile de lemn. – Ciump + suf. -ei.

ciumpéi s. n., pl. ciumpéie

ciumpéi s. n., pl. ciumpéie

cĭumpéĭ n., pl. eĭe (d. cĭump). Munt. est. Lucru rămas scurt: un cĭumpeĭ de lopată, niște pantalonĭ rămașĭ cĭumpeĭ (intrațĭ la spălat).

ciumpeiu n. unealtă cu care dogarul crapă cercurile. [V. ciump].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIUMPÉI (< ciump reg. „ciot”) Unealtă de forma unui cuțit cu mîner, folosită în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn.

Intrare: ciumpei
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciumpei ciumpeiul
plural ciumpeie ciumpeiele
genitiv-dativ singular ciumpei ciumpeiului
plural ciumpeie ciumpeielor
vocativ singular
plural