2 intrări

7 definiții

ciumpăvít, ~ă a [At: ZILOT, CRON. 334 / V: cim~, (reg) -ăgít / E: ciumpăvi] (Fig) Retezat (neîndemânatic).

ciumpăví [At: ANON. CAR. / V: cim~, ~pegí, (reg) cimpăgí, cimpozí, cimprăví, cimpărí, ciont~, ciompăgí / Pzi: ~vésc / E: ciumpav] 1 vt A reteza (neîndemânatic) vârful. 2 vt A amputa. 3 vr (Pop; d. coarnele animalelor) A se rupe. 4-5 virt (Îvr) A șchiopăta sau a face să șchioapete. 6 vir (Îvp; d. animale) A avea picioarele amorțite.

CIUMPĂVÍ, ciumpăvesc, vb. IV. (Regional) 1. Intranz. (Despre animale) A se îmbolnăvi de picioare, a nu mai putea umbla. Caii și boii ciumpăvesc de drum. ȘEZ. II 187. 2. Tranz. (Cu privire la o parte a corpului) A tăia (de la vîrf), a amputa, a ciunti. Călușeii le prindea, Coame, Coade Le tăia, Gurile Le proțăpea, Urechile Ciumpăvea. TEODORESCU, P. P. 656. ◊ Fig. A grăit și popa Mitiță Luncescu, mîngîinda-și barba ciumpăvită cu foarfeca. STANCU, D. 162. ◊ (Cu privire la plante) A rupe, a smulge, a frînge. Mărgărit verde-nflorit, Cine mi ie-a ciumpăvit? ȘEZ. VII 22.

CIUMPĂVÍ, ciumpăvesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A se îmbolnăvi de picioare, a nu mai putea umbla. 2. Tranz. A amputa, a ciunti. ♦ A rupe, a frânge o plantă, o creangă. – Din ciumpav.

ciumpăvì v. 1. a rupe trunchiând: mărgăritar înflorit, cine mi-te-a ciumpăvit ? POP.; 2. a șchiopăta (vorbind de vite).

cĭumpăvésc și -gésc v. tr. (d. cĭumpav). Scurtez, taĭ, amputez, mutilez, cĭocîrtesc: un brad cĭumpăvit (Sadov. VR. 1928, 1, 53), ĭ-a cĭumpăvit urechea (ChN. I, 248). V. intr. și refl. Șchĭopătez (merg șchĭop) de mult umblet saŭ de înțepeneala picĭoarelor, vorbind de vite. – Și cimpăvesc și cĭumpățesc. În Mold. și cimpăgesc și cimpogesc. V. crîmpoțesc.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

CIUMPĂVÍT, -Ă, ciumpăviți, -te, adj. v. CIUMPĂVI. – [DLRM]

Intrare: ciumpăvit
ciumpăvit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciumpăvit ciumpăvitul ciumpăvi ciumpăvita
plural ciumpăviți ciumpăviții ciumpăvite ciumpăvitele
genitiv-dativ singular ciumpăvit ciumpăvitului ciumpăvite ciumpăvitei
plural ciumpăviți ciumpăviților ciumpăvite ciumpăvitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciumpăvi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciumpăvi ciumpăvire ciumpăvit ciumpăvind singular plural
ciumpăvește ciumpăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciumpăvesc (să) ciumpăvesc ciumpăveam ciumpăvii ciumpăvisem
a II-a (tu) ciumpăvești (să) ciumpăvești ciumpăveai ciumpăviși ciumpăviseși
a III-a (el, ea) ciumpăvește (să) ciumpăvească ciumpăvea ciumpăvi ciumpăvise
plural I (noi) ciumpăvim (să) ciumpăvim ciumpăveam ciumpăvirăm ciumpăviserăm, ciumpăvisem*
a II-a (voi) ciumpăviți (să) ciumpăviți ciumpăveați ciumpăvirăți ciumpăviserăți, ciumpăviseți*
a III-a (ei, ele) ciumpăvesc (să) ciumpăvească ciumpăveau ciumpăvi ciumpăviseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)