2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciumpăvire sf [At: ECONOMIA, 107/25 / V: cim~, cimpăgire / E: ciumpăvi] 1 Ciuntire. 2 (Îrg; la animale) Durere de picioare. 3 (La animale) Podagră.

ciumpăví [At: ANON. CAR. / V: cim~, ~pegí, (reg) cimpăgí, cimpozí, cimprăví, cimpărí, ciont~, ciompăgí / Pzi: ~vésc / E: ciumpav] 1 vt A reteza (neîndemânatic) vârful. 2 vt A amputa. 3 vr (Pop; d. coarnele animalelor) A se rupe. 4-5 virt (Îvr) A șchiopăta sau a face să șchioapete. 6 vir (Îvp; d. animale) A avea picioarele amorțite.

CIUMPĂVÍ, ciumpăvesc, vb. IV. (Regional) 1. Intranz. (Despre animale) A se îmbolnăvi de picioare, a nu mai putea umbla. Caii și boii ciumpăvesc de drum. ȘEZ. II 187. 2. Tranz. (Cu privire la o parte a corpului) A tăia (de la vîrf), a amputa, a ciunti. Călușeii le prindea, Coame, Coade Le tăia, Gurile Le proțăpea, Urechile Ciumpăvea. TEODORESCU, P. P. 656. ◊ Fig. A grăit și popa Mitiță Luncescu, mîngîinda-și barba ciumpăvită cu foarfeca. STANCU, D. 162. ◊ (Cu privire la plante) A rupe, a smulge, a frînge. Mărgărit verde-nflorit, Cine mi ie-a ciumpăvit? ȘEZ. VII 22.

CIUMPĂVÍ, ciumpăvesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A se îmbolnăvi de picioare, a nu mai putea umbla. 2. Tranz. A amputa, a ciunti. ♦ A rupe, a frânge o plantă, o creangă. – Din ciumpav.

ciumpăvì v. 1. a rupe trunchiând: mărgăritar înflorit, cine mi-te-a ciumpăvit? POP.; 2. a șchiopăta (vorbind de vite).

cĭumpăvésc și -gésc v. tr. (d. cĭumpav). Scurtez, taĭ, amputez, mutilez, cĭocîrtesc: un brad cĭumpăvit (Sadov. VR. 1928, 1, 53), ĭ-a cĭumpăvit urechea (ChN. I, 248). V. intr. și refl. Șchĭopătez (merg șchĭop) de mult umblet saŭ de înțepeneala picĭoarelor, vorbind de vite. – Și cimpăvesc și cĭumpățesc. În Mold. și cimpăgesc și cimpogesc. V. crîmpoțesc.

Intrare: ciumpăvire
ciumpăvire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciumpăvire
  • ciumpăvirea
plural
  • ciumpăviri
  • ciumpăvirile
genitiv-dativ singular
  • ciumpăviri
  • ciumpăvirii
plural
  • ciumpăviri
  • ciumpăvirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciumpăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciumpăvi
  • ciumpăvire
  • ciumpăvit
  • ciumpăvitu‑
  • ciumpăvind
  • ciumpăvindu‑
singular plural
  • ciumpăvește
  • ciumpăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciumpăvesc
(să)
  • ciumpăvesc
  • ciumpăveam
  • ciumpăvii
  • ciumpăvisem
a II-a (tu)
  • ciumpăvești
(să)
  • ciumpăvești
  • ciumpăveai
  • ciumpăviși
  • ciumpăviseși
a III-a (el, ea)
  • ciumpăvește
(să)
  • ciumpăvească
  • ciumpăvea
  • ciumpăvi
  • ciumpăvise
plural I (noi)
  • ciumpăvim
(să)
  • ciumpăvim
  • ciumpăveam
  • ciumpăvirăm
  • ciumpăviserăm
  • ciumpăvisem
a II-a (voi)
  • ciumpăviți
(să)
  • ciumpăviți
  • ciumpăveați
  • ciumpăvirăți
  • ciumpăviserăți
  • ciumpăviseți
a III-a (ei, ele)
  • ciumpăvesc
(să)
  • ciumpăvească
  • ciumpăveau
  • ciumpăvi
  • ciumpăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciumpăvi regional

  • 1. intranzitiv (Despre animale) A se îmbolnăvi de picioare, a nu mai putea umbla.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Caii și boii ciumpăvesc de drum. ȘEZ. II 187.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv (Cu privire la o parte a corpului) A tăia (de la vârf).
    exemple
    • Călușeii le prindea, Coame, Coade Le tăia, Gurile Le proțăpea, Urechile Ciumpăvea. TEODORESCU, P. P. 656.
      surse: DLRLC
    • figurat A grăit și popa Mitiță Luncescu, mîngîindu-și barba ciumpăvită cu foarfeca. STANCU, D. 162.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ciumpav
    surse: DLRM