5 definiții pentru ciumilitură

ciumilitúră sf vz cimilitură

cĭumilitúră, V. cimilitură.

cimilitúră și cinilitúră f., pl. ĭ (d. un verb *a cineli, din cinel 2). Est. Ghicitoare, enigmă. – Și cĭum-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciumilitúră, ciumilituri, (cimilitură), s.f. – (reg.) Ghicitoare. – Din ciumil + suf. -itură (MDA).

cimilitură (ghicitoare) (din vb. cimili + suf. -(i)tură), aplicație a alegoriei ca figură de compoziție (P): „Mama naște fata Și fata pe mamă.” (Apa și gheața; A. Gorovei) Cf. germ.: „Eine Mutter hat mich geboren; bald wird sie von mir neugeboren.” (Wasser – Eiswasser; K., p. 332) Uneori, c. se poate construi și dintr-o metaforă dublă, folosită descriptiv (ceea ce-o face mai greu de dezlegat): „Două jumătăți de blid Într-o margine de crâng.” (Urechile; A. Gorovei)

Intrare: ciumilitură
ciumilitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciumilitură ciumilitura
plural ciumilituri ciumiliturile
genitiv-dativ singular ciumilituri ciumiliturii
plural ciumilituri ciumiliturilor
vocativ singular
plural