5 definiții pentru ciumilitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciumilitúră sf vz cimilitură

cĭumilitúră, V. cimilitură.

cimilitúră și cinilitúră f., pl. ĭ (d. un verb *a cineli, din cinel 2). Est. Ghicitoare, enigmă. – Și cĭum-.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciumilitúră, ciumilituri, (cimilitură), s.f. – (reg.) Ghicitoare. – Din ciumil + suf. -itură (MDA).

cimilitură (ghicitoare) (din vb. cimili + suf. -(i)tură), aplicație a alegoriei ca figură de compoziție (P): „Mama naște fata Și fata pe mamă.” (Apa și gheața; A. Gorovei) Cf. germ.: „Eine Mutter hat mich geboren; bald wird sie von mir neugeboren.” (Wasser – Eiswasser; K., p. 332) Uneori, c. se poate construi și dintr-o metaforă dublă, folosită descriptiv (ceea ce-o face mai greu de dezlegat): „Două jumătăți de blid Într-o margine de crâng.” (Urechile; A. Gorovei)

Intrare: ciumilitură
ciumilitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciumilitură
  • ciumilitura
plural
  • ciumilituri
  • ciumiliturile
genitiv-dativ singular
  • ciumilituri
  • ciumiliturii
plural
  • ciumilituri
  • ciumiliturilor
vocativ singular
plural