ciumil, (cimil, ciumnil), interj. – (reg.; înv.) Formulă inițială a ghicitorilor: „Ciumnil, ciumnil, ce-i aceea” (Papahagi, 1925: 299). – Var. a lui cimil, cimel, cinel (< cimili, ciumili) (MDA).

ciumil, -i, (cimil, ciumnil, ciumnilitură), s.m. – Formulă inițială a ghicitorilor: „Ciumnil, ciumnil, ce-i aceea” (Papahagi 1925: 299). – Din cimil, cimel, cinel.