2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciumbri v vz ciumbli

zîmbéz v. tr. (var. din zîmbesc). Vest. Știrbez ascuțișu unuĭ cuțit orĭ buza unuĭ vas. – În est jîmbez. Și refl. „a-țĭ arăta dințiĭ”: cînele se jîmba. În Olt. cĭumbresc (vsl. zombrŭ, dinte; rus. zubritĭ, a se zîmba).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CIUMBRÍ, ciumbrésc, vb. IV. (Olt.; Var.) A zâmba. (cf. zâmba)

Intrare: ciumbrire
ciumbrire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciumbrire
  • ciumbrirea
plural
  • ciumbriri
  • ciumbririle
genitiv-dativ singular
  • ciumbriri
  • ciumbririi
plural
  • ciumbriri
  • ciumbririlor
vocativ singular
plural
Intrare: ciumbri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciumbri
  • ciumbrire
  • ciumbrit
  • ciumbritu‑
  • ciumbrind
  • ciumbrindu‑
singular plural
  • ciumbrește
  • ciumbriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciumbresc
(să)
  • ciumbresc
  • ciumbream
  • ciumbrii
  • ciumbrisem
a II-a (tu)
  • ciumbrești
(să)
  • ciumbrești
  • ciumbreai
  • ciumbriși
  • ciumbriseși
a III-a (el, ea)
  • ciumbrește
(să)
  • ciumbrească
  • ciumbrea
  • ciumbri
  • ciumbrise
plural I (noi)
  • ciumbrim
(să)
  • ciumbrim
  • ciumbream
  • ciumbrirăm
  • ciumbriserăm
  • ciumbrisem
a II-a (voi)
  • ciumbriți
(să)
  • ciumbriți
  • ciumbreați
  • ciumbrirăți
  • ciumbriserăți
  • ciumbriseți
a III-a (ei, ele)
  • ciumbresc
(să)
  • ciumbrească
  • ciumbreau
  • ciumbri
  • ciumbriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)