2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIUMÁT, -Ă, ciumați, -te, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Om) contaminat sau bolnav de ciumă. – Ciumă + suf. -at.
CIUMÁT, -Ă, ciumați, -te, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Om) contaminat sau bolnav de ciumă. – Ciumă + suf. -at.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciumat, ~ă smf, a [At: ȘINCAI, HR. I, 263 / Pl: ~ați, ~e / E: ciuma] 1-2 (Persoană) care s-a infestat cu ciumă (1) Si: (îrg) ciumaș (1-2). 3-4 (Pop) Contagios. 5-6 (Om) mort de ciumă (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUMÁT, -Ă, ciumați, -te, adj. Contaminat de ciumă, bolnav de ciumă. Nu sînt ciumat să nu-mi răspunzi. DAVIDOGLU, M. 19. ◊ (Substantivat) Mă feresc întotdeauna de tîlhar ca de ciumat. MACEDONSKI, O. I 280. Jafurile și tîlhăriile oamenilor, direct sau indirect prepuși la serviciul ciumaților, au fost nepomenite. GHICA S. 32.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUMÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este molipsit sau bolnav de ciumă; ciumos. /ciumă + suf. ~at
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cĭumát, -ă adj. și s. (d. cĭumă). Molipsit de cĭumă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
ciumát adj. m., s. m., pl. ciumáți; adj. f., s. f. ciumátă, pl. ciumáte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciumát adj. m., s. m., pl. ciumáți; f. sg. ciumátă, pl. ciumáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CIUMÁT adj. (MED.) (livr.) pestiferat. (Om ~; regiune ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIUMAT adj. (MED.) (livr.) pestiferat. (Om ~; regiune ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ciumat, -ă ciumat (2) ciumată
- exemple
- Nu sînt ciumat să nu-mi răspunzi. DAVIDOGLU, M. 19.surse: DLRLC
- Mă feresc întotdeauna de tîlhar ca de ciumat. MACEDONSKI, O. I 280.surse: DLRLC
- Jafurile și tîlhăriile oamenilor, direct sau indirect prepuși la serviciul ciumaților, au fost nepomenite. GHICA, S. 32.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Ciumă + sufix -at.surse: DEX '98 DEX '09