2 intrări

11 definiții

ciumát, ~ă smf, a [At: ȘINCAI, HR. I, 263 / Pl: ~áți, ~e / E: ciuma] 1-2 (Persoană) care s-a infestat cu ciumă (1) Si: (îrg) ciumaș (1-2). 3-4 (Pop) Contagios. 5-6 (Om) mort de ciumă (1).

CIUMÁT, -Ă, ciumați, -te, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Om) contaminat sau bolnav de ciumă. – Ciumă + suf. -at.

CIUMÁT, -Ă, ciumați, -te, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Om) contaminat sau bolnav de ciumă. – Ciumă + suf. -at.

CIUMÁT, -Ă, ciumați, -te, adj. Contaminat de ciumă, bolnav de ciumă. Nu sînt ciumat să nu-mi răspunzi. DAVIDOGLU, M. 19. ◊ (Substantivat) Mă feresc întotdeauna de tîlhar ca de ciumat. MACEDONSKI, O. I 280. Jafurile și tîlhăriile oamenilor, direct sau indirect prepuși la serviciul ciumaților, au fost nepomenite. GHICA S. 32.

ciumát adj. m., s. m., pl. ciumáți; adj. f., s. f. ciumátă, pl. ciumáte

ciumát adj. m., s. m., pl. ciumáți; f. sg. ciumátă, pl. ciumáte

CIUMÁT adj. (MED.) (livr.) pestiferat. (Om ~; regiune ~.)

CIUMÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este molipsit sau bolnav de ciumă; ciumos. /ciumă + suf. ~at

ciumat m. molipsit sau atacat de ciumă.

cĭumát, -ă adj. și s. (d. cĭumă). Molipsit de cĭumă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIUMÁT adj. (MED.) (livr.) pestiferat. (Om ~; regiune ~.)

Intrare: ciumat (adj.)
ciumat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciumat ciumatul ciuma ciumata
plural ciumați ciumații ciumate ciumatele
genitiv-dativ singular ciumat ciumatului ciumate ciumatei
plural ciumați ciumaților ciumate ciumatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciumată
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciuma ciumata
plural ciumate ciumatele
genitiv-dativ singular ciumate ciumatei
plural ciumate ciumatelor
vocativ singular
plural