2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciumăta vtr [At: ȘEZ. XIX, 43 / Pzi: ciumăt / E: nct] A (se) îndupleca.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciumătá vb. I (reg., înv.) a îndupleca, a se îndupleca, a se încumeta.

Intrare: ciumătare
ciumătare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciumătare
  • ciumătarea
plural
  • ciumătări
  • ciumătările
genitiv-dativ singular
  • ciumătări
  • ciumătării
plural
  • ciumătări
  • ciumătărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciumăta
verb (VT55)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciumăta
  • ciumătare
  • ciumătat
  • ciumătatu‑
  • ciumătând
  • ciumătându‑
singular plural
  • ciumetă
  • ciumătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciumăt
  • ciumăt
(să)
  • ciumăt
  • ciumăt
  • ciumătam
  • ciumătai
  • ciumătasem
a II-a (tu)
  • ciumeți
  • ciumeți
(să)
  • ciumeți
  • ciumeți
  • ciumătai
  • ciumătași
  • ciumătaseși
a III-a (el, ea)
  • ciumetă
(să)
  • ciumete
  • ciumete
  • ciumăta
  • ciumătă
  • ciumătase
plural I (noi)
  • ciumătăm
(să)
  • ciumătăm
  • ciumătam
  • ciumătarăm
  • ciumătaserăm
  • ciumătasem
a II-a (voi)
  • ciumătați
(să)
  • ciumătați
  • ciumătați
  • ciumătarăți
  • ciumătaserăți
  • ciumătaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciumetă
(să)
  • ciumete
  • ciumete
  • ciumătau
  • ciumăta
  • ciumătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)