2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciumărire sf [At: H XII, 92 / Pl: ~ri / E: ciumări] (Reg) 1 Acrire. 2 Mâniere. 3 Supărare.

ciumări vr [At: LM / Pzi: ~resc / E: cf vsl чемер] (Reg) 1 A se acri. 2 A se mânia. 3 A se supăra.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciumări (-resc, -it), vb. refl. 1. A se înăcri, a deveni acru. – 2. A se supăra. – Var. ciumărî, ciumăra. Sl. čemerĭ „otravă” (DAR). Puțin probabilă explicația lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza gr. χυμοῦ ῥοή. – Der. ciumărit (var. ciumărat, ciumăros), adj. (astringent); ciumărică (var. ciumurică), s. f. (cimbru, Satureja hortensis), din bg. čemerika, cf. mag. csomorika (Conev 46; DAR). Din aceeași rădăcină sl. provine, prin intermediul mag. csömöröl, vb. ciumurlui (a provoca indigestie, a se întoarce stomacul pe dos, a tulbura), cf. Drăganu, Dacor., I, 317; DAR; Gáldi, Dict., 117, cu var. cermălui.

Intrare: ciumărire
ciumărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciumărire
  • ciumărirea
plural
  • ciumăriri
  • ciumăririle
genitiv-dativ singular
  • ciumăriri
  • ciumăririi
plural
  • ciumăriri
  • ciumăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: ciumări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciumări
  • ciumărire
  • ciumărit
  • ciumăritu‑
  • ciumărind
  • ciumărindu‑
singular plural
  • ciumărește
  • ciumăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciumăresc
(să)
  • ciumăresc
  • ciumăream
  • ciumării
  • ciumărisem
a II-a (tu)
  • ciumărești
(să)
  • ciumărești
  • ciumăreai
  • ciumăriși
  • ciumăriseși
a III-a (el, ea)
  • ciumărește
(să)
  • ciumărească
  • ciumărea
  • ciumări
  • ciumărise
plural I (noi)
  • ciumărim
(să)
  • ciumărim
  • ciumăream
  • ciumărirăm
  • ciumăriserăm
  • ciumărisem
a II-a (voi)
  • ciumăriți
(să)
  • ciumăriți
  • ciumăreați
  • ciumărirăți
  • ciumăriserăți
  • ciumăriseți
a III-a (ei, ele)
  • ciumăresc
(să)
  • ciumărească
  • ciumăreau
  • ciumări
  • ciumăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)