ciumărat, ~ă a [At: H XII, 92 / Pl: ~ați, ~e / E: ciumăra] (D. struguri, vin) Acrit.

cĭumărát, -ă adj. (nsl. čemerit, amar, d. nsl. sîrb. bg. čemer, vsl. čemerĭ, venin, d. vgerm. hemera, ngerm. dial. hemern, strigoaĭe; sîrb. čemeran, amar; bg. čemerika, -rlika, -iga, strigoaĭe; ung. csömör, greață. [Bern.] V. cĭumurluĭesc). Munt. Astringent și amar: pere cĭumărate. Fig. Posomorît, mînios, supărat. V. sarbăd.