cĭovéĭ și cĭuvéĭ n., pl. eĭe (sîrb. čivija, bucățică de lemn. Cp. și cu it. civaie, legume). Nord. Pl. Cĭorcĭoboate, hondrobeĭe, obĭecte casnice (cutiĭ, putinĭ, clondire ș. a.): în acest paravan încap multe cĭoveĭe ale caseĭ, ca într’o camară (Sadov. VR. 1911, 3, 384); ghemuit între bulendre și „ceoveĭe” într’un cort (N. N. Beldiceanu, CL. 1910, 12, 1145). – Și cĭuhăĭe, în Nț. și cĭuheĭe (rev. I. Crg. 5, 183), în Btș. șuveĭe. În Meh. șuveĭ, o bucată de lemn de aruncat într’un pom ca să cadă poamele.

cĭuhắĭe, cĭuhéĭe, V. cĭoveĭ.

CIUHÁIE s. v. momâie, sperietoare.

ciuhaie s. v. MOMÎIE. SPERIETOARE.

ciuháie, ciuhăi, s.f. – (reg.) Vacă slabă (Faiciuc, 2008; Dragomirești). – Din ciuhă + suf. -aie.