ciuhă sf [At: (a. 1833) IORGA, S. D. XXII, 201 / V: ~ucă, ~ufă, (Mol) ~hlă / Pl: ~he, ~hi / E: pbl bg чухъл] (Reg) 1 Sperietoare pentru păsări. 2 Semn de opreliște în lanuri contra păscutului vitelor. 3 (Fig; șîc ~-ca-dunii) Femeie foarte urâtă. 4 Semn care arată până unde a înaintat munca câmpului. 5 Bucată de ogor pe care o are de secerat un grup de oameni. 6 (Înv) Stâlp uns cu rășină sau cu smoală care se aprindea pe un deal când veneau dușmanii. 7 Semn (de orice fel) pus pe un vârf de deal sau de munte. 8 (Fig) Femeie slabă. 9 Semn pus la casa miresei, la nuntă.