4 definiții pentru ciuflica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciuflica vt [At: T. PAPAHAGI, M. 159 / Pzi: ~flíc / E: nct] (Mar) A azvârli.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciuflicá, ciuflíc, vb. I (reg.) a azvârli.

ciuflicá, ciuflic, vb. intranz. – (reg.) 1. A se apleca, a se lăsa pe vine: „Pe când să mă ciuflic și eu să pot bea un pic de apă, toată fântâna era tulburată” (Bilțiu, 1999: 255). 2. A se băga cu capul în apă: „…i-o luat de pt’icioare și i-o ciuflicat în bute” (Papahagi, 1925: 313). (Maram.). – Et. nec. (MDA).

ciuflicá, ciuflic, vb. intranz. – 1. A se apleca, a se lăsa pe vine: „Pe când să mă ciuflic și eu să pot bea un pic de apă, toată fântâna era tulburată” (Bilțiu 1999: 255). 2. A se băga cu capul în apă: „… i-o luat de pt’icioare și i-o ciuflicat în bute” (Papahagi: 313). – Et. nec. (MDA).

Intrare: ciuflica
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciuflica
  • ciuflicare
  • ciuflicat
  • ciuflicatu‑
  • ciuflicând
  • ciuflicându‑
singular plural
  • ciufli
  • ciuflicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciuflic
(să)
  • ciuflic
  • ciuflicam
  • ciuflicai
  • ciuflicasem
a II-a (tu)
  • ciuflici
(să)
  • ciuflici
  • ciuflicai
  • ciuflicași
  • ciuflicaseși
a III-a (el, ea)
  • ciufli
(să)
  • ciuflice
  • ciuflica
  • ciuflică
  • ciuflicase
plural I (noi)
  • ciuflicăm
(să)
  • ciuflicăm
  • ciuflicam
  • ciuflicarăm
  • ciuflicaserăm
  • ciuflicasem
a II-a (voi)
  • ciuflicați
(să)
  • ciuflicați
  • ciuflicați
  • ciuflicarăți
  • ciuflicaserăți
  • ciuflicaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciufli
(să)
  • ciuflice
  • ciuflicau
  • ciuflica
  • ciuflicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)