4 definiții pentru ciuflica

ciuflicá vt [At: T. PAPAHAGI, M. 159 / Pzi: ~flíc / E: nct] (Mar) A azvârli.

ciuflicá, ciuflíc, vb. I (reg.) a azvârli.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciuflicá, ciuflic, vb. intranz. – (reg.) 1. A se apleca, a se lăsa pe vine: „Pe când să mă ciuflic și eu să pot bea un pic de apă, toată fântâna era tulburată” (Bilțiu, 1999: 255). 2. A se băga cu capul în apă: „…i-o luat de pt’icioare și i-o ciuflicat în bute” (Papahagi, 1925: 313). (Maram.). – Et. nec. (MDA).

ciuflicá, ciuflic, vb. intranz. – 1. A se apleca, a se lăsa pe vine: „Pe când să mă ciuflic și eu să pot bea un pic de apă, toată fântâna era tulburată” (Bilțiu 1999: 255). 2. A se băga cu capul în apă: „… i-o luat de pt’icioare și i-o ciuflicat în bute” (Papahagi: 313). – Et. nec. (MDA).

Intrare: ciuflica
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciuflica ciuflicare ciuflicat ciuflicând singular plural
ciufli ciuflicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciuflic (să) ciuflic ciuflicam ciuflicai ciuflicasem
a II-a (tu) ciuflici (să) ciuflici ciuflicai ciuflicași ciuflicaseși
a III-a (el, ea) ciufli (să) ciuflice ciuflica ciuflică ciuflicase
plural I (noi) ciuflicăm (să) ciuflicăm ciuflicam ciuflicarăm ciuflicaserăm, ciuflicasem*
a II-a (voi) ciuflicați (să) ciuflicați ciuflicați ciuflicarăți ciuflicaserăți, ciuflicaseți*
a III-a (ei, ele) ciufli (să) ciuflice ciuflicau ciuflica ciuflicaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)