O definiție pentru ciufălitură


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciufălitúră, s.f. – v. ciufulitură („poreclă, supranume”).

Intrare: ciufălitură
ciufălitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciufălitură
  • ciufălitura
plural
  • ciufălituri
  • ciufăliturile
genitiv-dativ singular
  • ciufălituri
  • ciufăliturii
plural
  • ciufălituri
  • ciufăliturilor
vocativ singular
plural