ciuen m. săpunel, întrebuințat la facerea halvalei și la parfumatul rufelor. [Turc. ČUYEN]. V. odogaciu.

odagaciu n. 1. substanță balzamică [!] care, arsă, dă un miros aromatic: o perniță de odagaciu FIL.; 2. lemnul său: mătănii de odagaciu; 3. Mold. săpunel: rădăcinile odagaciului sunt cunoscute sub numele de ciuen. [Turc. OD AGADJY, aloe].

ciuen (ciuin), ciueni (ciuini), s.m. (înv.) plantă erbacee cu flori albe sau roz, ale cărei rădăcini se folosesc în industria textilă, farmaceutică, a parfumurilor și a halvalei; săpunel, săpunariță, odagaci.