12 definiții pentru ciudos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciudos, ~oa a [At: CONACHI, P. 186 / Pl: ~oși, ~oase / E: ciudă + -os] 1 (Înv) Vrednic de admirație Si: admirabil, minunat. 2 (Înv) Ciudat (3). 3 Plin de ciudă Si: mânios, furios, supărăcios, arțăgos.

CIUDÓS, -OÁSĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă; înciudat. 2. (Înv.) Ciudat. – Ciudă + suf. -os.

CIUDÓS, -OÁSĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă; înciudat. 2. (Înv.) Ciudat. – Ciudă + suf. -os.

CIUDÓS, -OÁSĂ, ciudoși, -oase, adj. 1. Plin de ciudă, de necaz, de mînie, de ură și invidie. De ciudă-că era ciudoasă baba... l-a înghițit. ȘEZ. II 49. ◊ (Adverbial) Încrețea mereu buzele... parcă s-ar fi strîmbat ciudos. PETRESCU, C. V. 85. 2. (Învechit) Ciudat. Nu sînt contra, dar dacă mama e așa de ciudoasă, ce pot face eu? DUNĂREANU, CH. 230. Ești frumoasă, Ești și blîndă, n-ai pornire; Dar atîta de ciudoasă, Încît alta nu-i în fire. CONACHI, P. 186.

CIUDÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are ciudă; înciudat. /ciuda + suf. ~os

cĭudós, -oásă adj. (d. cĭudă). Care ține mult cĭuda. Care se încĭudează ușor, supărăcĭos. V. mînios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciudós adj. m., pl. ciudóși; f. ciudoásă, pl. ciudoáse

ciudós adj. m., pl. ciudóși; f. sg. ciudoásă, pl. ciudoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUDÓS adj., s. v. gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos.

CIUDÓS adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu.

ciudos adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU.

ciudos adj., s. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciudós, -oásă, ciudoși, -oase, adj. – Supărăcios, înciudat. – Din ciudă + suf. -os (MDA).

Intrare: ciudos
ciudos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciudos
  • ciudosul
  • ciudosu‑
  • ciudoa
  • ciudoasa
plural
  • ciudoși
  • ciudoșii
  • ciudoase
  • ciudoasele
genitiv-dativ singular
  • ciudos
  • ciudosului
  • ciudoase
  • ciudoasei
plural
  • ciudoși
  • ciudoșilor
  • ciudoase
  • ciudoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciudos

  • 1. Plin de ciudă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înciudat 2 exemple
    exemple
    • De ciudă – că era ciudoasă baba... l-a înghițit. ȘEZ. II 49.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Încrețea mereu buzele... parcă s-ar fi strîmbat ciudos. PETRESCU, C. V. 85.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Nu sînt contra, dar dacă mama e așa de ciudoasă, ce pot face eu? DUNĂREANU, CH. 230.
      surse: DLRLC
    • Ești frumoasă, Ești și blîndă, n-ai pornire; Dar atîta de ciudoasă, Încît alta nu-i în fire. CONACHI, P. 186.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ciudă + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09