O definiție pentru ciudățime

ciudățíme sf [At: ZILOT, CRON., ap. DDRF / Pl: ~mi / E: ciudat + -ime] (Înv) 1 Minunăție. 2-3 (Îvr) Ciudățenie (2-3). 4 Originalitate. 5 Ciudățenie (5).

Intrare: ciudățime
ciudățime
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.