7 definiții pentru ciucurat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIUCURAT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. – Ciucure + suf. -at.
CIUCURAT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. – Ciucure + suf. -at.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
ciucurat, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: ciucura] (Îvr) 1 Împodobit cu ciucuri. 2 Care atârnă ca ciucurii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIUCURAT, -Ă, ciucurați, -te, adj. (Rar) Împodobit, încărcat cu ciucuri. Năframă ciucurată. ◊ (Poetic) Pădurile... cu tulpini fumurii, ciucurate de ninsoare. DELAVRANCEA, S. 5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭucurát, -ă adj. (d. cĭucure). Vest. Cu cĭucurĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciucurat (rar) adj. m., pl. ciucurați; f. ciucurată, pl. ciucurate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciucurat (rar) adj. m., pl. ciucurați; f. ciucurată, pl. ciucurate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciucurat adj. m., pl. ciucurați; f. sg. ciucurată, pl. ciucurate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ciucurat, ciucuratăadjectiv
- 1. Împodobit, încărcat cu ciucuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Năframă ciucurată. DLRLC
- Pădurile... cu tulpini fumurii, ciucurate de ninsoare. DELAVRANCEA, S. 5. DLRLC
-
etimologie:
- Ciucure + sufix -at. DEX '98 DEX '09