ciuclă sf [At: PAMFILE, A. 224 / Pl: ~le / E: mg csuklya] 1 (Mar) Creastă a găinii sau a cocoșului. 2 (Mar; pex) Moț. 3 (Mar; pex) Buclă de păr. 4 (Reg) Grămadă de coceni (de porumb) Si: glugă, maldăr.

CIUCLĂ s. v. pop.

ciuclă s. v. POP.

ciuclă (-le), s. f. – 1. Creastă. – 2. Grămadă. Mag. csuklya „cornet (de hîrtie)” (DAR). În Maram.

ciuclă, ciucle, s.f. – (reg.) 1. Buclă de păr, moț (Giulești). 2. Creștetul găinii sau al cocoșului (Ieud). (Maram.). ♦ (onom.) Ciuclea, nume de familie în Maramureș. – Din magh. csuklya „glugă, capișon; cornet (de hârtie)” (DA, cf. DER; MDA).

ciuclă, -e, s.f. – Buclă de păr, moț (în Giulești); creștetul găinii sau al cocoșului (Ieud). – Din magh. csuklya „cornet (de hârtie)” (DA); Din lat. cicculum (= cicum „ciorchine”), care a dat în rom. ciucure, contaminat cu ciucă „vârf, pisc”.