ciuboțícă sf [At: DA / V: (reg) ciob~ / Pl: ~ici / E: ciubotă + -ică] 1-2 (Reg) Cizmuliță (de damă) Si: (reg) ciuboțea (1-2). 3-4 (Reg) Gheată (de damă) Si: (reg) ciuboțea (3-4). 5 (Îc) ~ca-cucului Planta erbacee Primula officinalis, cu frunze ovale dispuse în rozete și păroase pe partea inferioară, cu flori galbene și cu fructul o capsulă. 6 (Îc) ~ca-ursului Planta erbacee Cortusa matthioli, cu frunze lobate și cu flori purpurii.

CIUBOȚÍCĂ, ciuboțele, s. f. 1. (Mold.) Gheată. Era băiatul Dragomanului încălțat în niște ciuboțele domnești. CAMILAR, N. I 20. 2. Compus: ciuboțica-cucului = plantă erbacee, cu flori galbene mirositoare, care crește prin livezi și poieni (Primula officinalis). Aci era un cîmp unde m-am jucat eu cînd eram copil și culegeam ciuboțica-cucului! C. PETRESCU, A. 306. – Variantă: cioboțícă s. f.

CIUBOȚÍCĂ ~éle f. (diminutiv de la ciubotă): ~ica-cucului plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze ovale, dispuse în rozetă, cu flori galbene-închise, plăcut mirositoare, și cu fructul o capsulă. /ciubotă + suf. ~ică

cioboțícă sf vz ciuboțică

cioboțică f. ciobotă mică, botină; cioboțica-cucului, mică plantă cu flori galbene, plăcut mirositoare și aducând cu laba cucului (Primula veris).

cĭoboțică f., pl. ele. Mold. Cĭobotă mică. Botină, gheată. Cĭoboțica cuculuĭ (primula officinalis) și cĭoboțica ursuluĭ, (cortusa Matthioli), doŭă plante primulacee.

ciuboțícă (reg.) s. f., g.-d. art. ciuboțélei; pl. ciuboțéle

ciuboțícă s. f., g.-d. art. ciuboțélei; pl. ciuboțéle

ciuboțíca-cúcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ciuboțélei-cúcului

ciuboțíca-úrsului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ciuboțélei-úrsului

ciuboțíca-cúcului s. f.

ciuboțíca-úrsului s. f.

CIUBOȚÍCĂ s. v. cizmuliță.

ciuboțică s. v. CIZMULIȚĂ.

CIUBOȚICA-CÚCULUI s. (BOT.; Primula elatior și veris) (reg.) aglică, aglicel, țâța-oii, țâța-vacii.

CIUBOȚICA-CUCULUI s. (BOT.; Primula elatior și veris) (reg.) aglică, aglicel, tîța-oii, țîța-vacii.

PRIMULA L., PRIMULA, CIUBOȚICA CUCULUI, fam. Primulaceae. Gen originar din Asia, America, Europa, peste 500 specii, erbacee, anuale, bienale șl cele mai multe perene, cu frunzele dispuse în rozete bazale, pețiolate sau sesile. Flori hermafrodite, divers colorate, cu sau fără miros (caliciul persistent, cilindric, campanulat, sau infundibuliform, tubul corolei cilindric, spre vîrf mai dilatat, stamine libere, intercalate la baza tubului sau pe tub, antere cu vîrf bont fără apendix), solitare sau dispuse în umbele. Fructul, o capsulă globuloasă sau ovată, conținînd numeroase semințe.