2 definiții pentru ciubli
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciubli vt [At: N. REV. R. VIII, 85 / Pzi: ~lesc / E: ciublă] (Reg) A sparge gura unui vas.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciubli, ciublesc, vb. IV. (reg.) a sparge gura unui vas de pământ (oală, ulcior); a știrbi un vas.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ciubli
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)