2 intrări

5 definiții

cítov, ~ă [At: ȘINCAI, ap. DDRF / V: ~tav, ~tăv / Pl: ~i, ~e / E: bg читaв] (Îrg) 1-2 a Sănătos (la minte). 3 a Nevătămat. 4 a Tont. 5 av În întregime.

citoví [At: LB / V: ~ogí / Pzi: ~vésc / E: citov] (Reg) 1-2 vtr A (se) vindeca. 3 vt (Im) A schilodi pe cineva printr-o lovitură puternică.

CITOVÍ vb. v. îndrepta, înfiripa, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, vindeca.

cítov, -ă adj. (bg. sîrb. čitav, teafăr. Cp. cu gîrbov). Olt. Munt. Trans. Cuminte, teafăr la minte (BSG. 1922, 163). – Și citovesc, vindec, cumințesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

citoví vb. v. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. VINDECA.

Intrare: citovi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) citovi citovire citovit citovind singular plural
citovește citoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) citovesc (să) citovesc citoveam citovii citovisem
a II-a (tu) citovești (să) citovești citoveai citoviși citoviseși
a III-a (el, ea) citovește (să) citovească citovea citovi citovise
plural I (noi) citovim (să) citovim citoveam citovirăm citoviserăm, citovisem*
a II-a (voi) citoviți (să) citoviți citoveați citovirăți citoviserăți, citoviseți*
a III-a (ei, ele) citovesc (să) citovească citoveau citovi citoviseră
Intrare: citovit
citovit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular citovit citovitul citovi citovita
plural citoviți citoviții citovite citovitele
genitiv-dativ singular citovit citovitului citovite citovitei
plural citoviți citoviților citovite citovitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)