CITOGENETIC, -Ă, citogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geneticii care studiază raporturile existente între caracterele ereditare, structura și comportamentul cromozomilor, precum și consecințele medicale și evolutive ale anomaliilor cromozomiale. 2. Adj. Al citogeneticii (1), de citogenetică. – Din fr. cytogénétique.

citogenetic, ~ă [At: DEX² / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cytogénétique] 1 sf Ramură a geneticii care studiază componenții celulari ai eredității, precum și consecințele medicale și evolutive ale anomaliilor cromozomiale. 2 a Referitor la citogenetică (1). 3 a Care aparține citogeneticii (1).

CITOGENETIC, -Ă, citogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geneticii care studiază componenții celulari ai eredității, precum și consecințele medicale și evolutive ale anomaliilor cromozomiale. 2. Adj. Al citogeneticii (1), de citogenetică. – Din fr. cytogénétique.

CITOGENETIC, -Ă adj. Referitor la citogenetică. [< fr. cytogénétique].

CITOGENETIC, -Ă I. adj. referitor la citogenetică. II. s. f. ramură a geneticii care studiază structura și comportamentul cromozomilor în mitoză și meioză. (< fr. cytogénétique)

citogenetic adj. m., pl. citogenetici; f. citogenetică, pl. citogenetice

*citogenetic adj. m., pl. citogenetici; f. citogenetică, pl. citogenetice

citogenetic adj. → genetic