citadelă sf [At: OLLĂNESCU, H. O. 327 / Pl: ~le / E: fr citadelle, it cittadella] 1 Mică fortăreață în incinta unei cetăți, a unui oraș, care servea ca punct de rezistență și ca ultim refugiu al celor asediați. 2 (Pgn) Oraș (întărit). 3 Cetate ridicată în afara zidurilor unui oraș, care servea ca post avansat pentru apărarea acestuia Si: cetățuie.