2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cistercian, ~ă [At: DEX2 / P: ~ci-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr cistercien] 1-2 smf, a (Călugăr) care aparține unei congregații benedictine (fundate în Franța). 3 a Referitor la cistercieni (1). 4 (Rar; îs) Arhitectură ~ă Arhitectură cu aspect simplu și sever.

CISTERCIÁN1, -Ă, cistercieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr care aparține unei congregații benedictine fundate în Franța. 2. Adj. Care aparține cistercienilor (1), privitor la cistercieni. [Pr.: -ci-an] – Din fr. cistercien.[1]

  1. 1. În original, acc. greșit: CISTERCÍAN. LauraGellner

CISTERCIÁN, -Ă, cistercieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr care aparține unei congregații benedictine fundate în Franța. 2. Adj. Care aparține cistercienilor (1), privitor la cistercieni. [Pr.: -ci-an] – Din fr. cistercien.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cistercián (-ci-an) adj. m., s. m., pl. cisterciéni (-ci-eni); adj. f., s. f. cisterciánă, pl. cisterciéne

cistercián s. m., adj. m. (sil. -ci-an), pl. cisterciéni (sil. -ci-eni); f. sg. cisterciánă, g.-d. art. cisterciénei, pl. cisterciéne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

cistercián, -ă, cistercieni, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al unei congregații benedictine fundate în 1098 în Franța de sf. Robert la Cîteaux lângă Dijon, al cărei centru a devenit în sec. 12 abația Clairvaux; au fost desființati în 1790, în timpul revoluției franceze. ◊ Cistercieni reformați v. trapiști. 2. Adj. Care aparține cistercienilor, privitor la cistercieni. – Din fr. cistercien.

Intrare: cisterciană
cisterciană substantiv feminin
  • silabație: -ci-a-nă
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cistercia
  • cisterciana
plural
  • cisterciene
  • cistercienele
genitiv-dativ singular
  • cisterciene
  • cistercienei
plural
  • cisterciene
  • cistercienelor
vocativ singular
plural
Intrare: cistercian (adj.)
cistercian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ci-an
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cistercian
  • cistercianul
  • cistercianu‑
  • cistercia
  • cisterciana
plural
  • cistercieni
  • cistercienii
  • cisterciene
  • cistercienele
genitiv-dativ singular
  • cistercian
  • cistercianului
  • cisterciene
  • cistercienei
plural
  • cistercieni
  • cistercienilor
  • cisterciene
  • cistercienelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cistercian (adj.)

  • 1. Care aparține cistercienilor, privitor la cistercieni.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

cistercian, -ă (persoană) cistercian cisterciană

  • 1. Călugăr care aparține unei congregații benedictine fundate în Franța.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: