2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciretéi sm vz ceretei

ciritél sm, sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I / V: (reg) ceretéi, ceret~, ceritéi, ~cer~, ~éi, ~retéi, ciritís / Pl: ~ (m), ~éie (n) / E: ucr (o)черет] (Mol) 1 (Îf ~ei) Tufiș. 2 (Lpl; îf ceretei) Copăcei din desișul pădurilor Si: ciritiș (2). 3 (Lpl; îaf) Pomișori mici și spinoși. 4 (Spc; lpl; îf ciritei) Măceși pitici. 5 (Mpl; îf cirit~, ceri~) Desiș. 6 (Buc; spc) Arbore cu coroană bogată. 7 Arbust. 8 (Bot; Buc) Cununiță (Spiraea ulmifolia).

CIRITÉL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec.

CIRITÉL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec.

CIRITÉL, ciritei, s. m. (Mai ales la pl.) 1. Tufiș de copăcei. Ne încurcăm printre ciritei de brad. CREANGĂ, A. 30. Mă lăsai pe plai de-o parte... Sub frunziș de dritei, Unde trec turme de miei. ALECSANDRI, P. P. 257. Frunză verde stejărel, Ici în vale-n ciritel S-a ivit un voinicel. ȘEZ. I 10. 2. Arbust mic din familia rozaceelor (Spiraea ulmifolia); cununiță. Și mi se juca Sub un ciritel Un mic iepurel. MARIAN, S. 235. – Variantă: ciretél (SBIERA, P. 10) s. m.

CIRITÉL ~i m. 1) Desiș de arbuști sau de copaci. 2) la pl. Arbuști sau copaci care alcătuiesc un desiș. /ceret + suf. ~el

ciritél m., pl. (cp. cu ceret și cu ung. cserje, tufă). Nord. Tufă, tufiș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciritél (reg.) s. m., pl. ciritéi, art. ciritéii

ciritél s. m., pl. ciritéi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIRITÉL s. v. cununiță.

Intrare: ciretei
ciretei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciritel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciritel
  • ciritelul
  • ciritelu‑
plural
  • ciritei
  • ciriteii
genitiv-dativ singular
  • ciritel
  • ciritelului
plural
  • ciritei
  • ciriteilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciretel
  • ciretelul
plural
  • ciretei
  • cireteii
genitiv-dativ singular
  • ciretel
  • ciretelului
plural
  • ciretei
  • cireteilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciritel ciretel

  • 1. regional Tufiș de copăcei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Ne încurcăm printre ciritei de brad. CREANGĂ, A. 30.
      surse: DLRLC
    • Mă lăsai pe plai de-o parte... Sub frunziș de ciritei, Unde trec turme de miei. ALECSANDRI, P. P. 257.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde stejărel, Ici în vale-n ciritel S-a ivit un voinicel. ȘEZ. I 10.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) plural Copăcei care formează un desiș (în pădure).
      surse: DEX '09
  • 2. Arbust mic din familia rozaceelor (Spiraea ulmifolia).
    surse: DLRLC sinonime: cununiță un exemplu
    exemple
    • Și mi se juca Sub un ciritel Un mic iepurel. MARIAN, S. 235.
      surse: DLRLC

etimologie: