2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cirenáic, ~ă [At: DEX2 / P: ~na-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cyrénaïque] 1 a (Îs) Școală ~ Curent filozofic din Grecia antică ce susținea că scopul esențial al vieții ar fi cultivarea rațională a plăcerilor. 2 sm Adept al școlii cirenaice (1).

CIRENÁIC, -Ă, cirenaici. -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala cirenaică = curent filosofic din Grecia antică ce preconiza cultivarea plăcerilor drept scop al vieții. 2. S. m. Adept al școlii cirenaice. [Pr.: -na-ic] – Din fr. cyrénaïque.

CIRENÁIC, -Ă, cirenaici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala cirenaică = curent filozofic din Grecia antică ce susținea că scopul esențial al vieții ar fi cultivarea rațională a plăcerilor. 2. S. m. Adept al școlii cirenaice. [Pr.: -na-ic] – Din fr. cyrénaïque.

CIRENÁIC, -Ă adj. Școală cirenaică = școală filozofică întemeiată de Aristip la Cirene, ai cărei adepți proclamau ca scop al vieții obținerea unui maximum de plăceri. // s.m. Adept al acestei școli. [Pron. -na-ic. / < fr. cyrénaïque < Cyrene – colonie grecească din Africa de nord].

CIRENÁIC, -Ă I. adj. școală ~ă = școală filozofică întemeiată de Aristip din Cirene, care proclama ca scop al vieții obținerea unui maximum de plăceri. II. s. m. pl. adepți ai școlii cirenaice. (< fr. cyrénaïque)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cirenáică (-na-i-) adj. f.

cirenáică adj. f. (sil. -na-i-)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIRENAICA (CYRENAICA), reg. istorică în Africa de Nord, pe terit. actual al Libiei. Colonizată de greci, care, au fundat orașele Cirene, Arsinoe, Benerice, Ptolemaios și Apollonia, cunoscute în antic. sub numele de Pentapolis. Cucerită de romani și transformată în prov. romană, cu cap. la Cirene (74 î. Hr.). Terit C., cunoscut și sub numele de Libia, a fost cucerit de arabi (641), apoi împreună cu Tripolitania a fost anexat de către Imp. Otoman (sec. 16). Sub dominație italiană (1912-1942). Aici au avut loc importante lupte (1940-1942) în timpul celui de-al doilea război mondial. Din 1951 a întrat în componența Libiei.

Intrare: cirenaică
cirenaică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cirenaică
  • cirenaica
plural
genitiv-dativ singular
  • cirenaice
  • cirenaicei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cirenaic (adj.)
cirenaic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -na-ic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cirenaic
  • cirenaicul
  • cirenaicu‑
  • cirenaică
  • cirenaica
plural
  • cirenaici
  • cirenaicii
  • cirenaice
  • cirenaicele
genitiv-dativ singular
  • cirenaic
  • cirenaicului
  • cirenaice
  • cirenaicei
plural
  • cirenaici
  • cirenaicilor
  • cirenaice
  • cirenaicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cirenaic (adj.)

  • 1. (în) sintagmă Școala cirenaică = curent filosofic din Grecia antică ce preconiza cultivarea plăcerilor drept scop al vieții.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: