opțiuni
  • info

2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIRCUMSTANȚIAT, -Ă adj. (Rar) Expus cu toate circumstanțele; detaliat. [Pron. -ți-at. / cf. fr. circonstancié].

CIRCUMSTANȚIA vb. tr. a expune în mod amănunțit, a prezenta în detaliu. (< fr. circonstancier)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

circumstanțiat adj. m., pl. circumstanțiați; f. sg. circumstanțiată, pl. circumstanțiate

+circumstanția (a ~) (livr.) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. circumstanțiez (desp. -ți-ez), 3 circumstanțiază; conj. prez. 1 sg. să circumstanțiez, 3 să circumstanțieze; ger. circumstanțiind (desp. -ți-ind) corectat(ă)

circumstanția vb., ind. prez. 3 sg. circumstanțiază

Intrare: circumstanțiat
circumstanțiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumstanțiat
  • circumstanțiatul
  • circumstanțiatu‑
  • circumstanțiată
  • circumstanțiata
plural
  • circumstanțiați
  • circumstanțiații
  • circumstanțiate
  • circumstanțiatele
genitiv-dativ singular
  • circumstanțiat
  • circumstanțiatului
  • circumstanțiate
  • circumstanțiatei
plural
  • circumstanțiați
  • circumstanțiaților
  • circumstanțiate
  • circumstanțiatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: circumstanția
  • silabație: -ți-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • circumstanția
  • circumstanțiere
  • circumstanțiat
  • circumstanțiatu‑
  • circumstanțiind
  • circumstanțiindu‑
 singular plural
  • circumstanțiază
  • circumstanțiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • circumstanțiez
 (să)
  • circumstanțiez
  • circumstanțiam
  • circumstanțiai
  • circumstanțiasem
a II-a (tu)
  • circumstanțiezi
 (să)
  • circumstanțiezi
  • circumstanțiai
  • circumstanțiași
  • circumstanțiaseși
a III-a (el, ea)
  • circumstanțiază
 (să)
  • circumstanțieze
  • circumstanția
  • circumstanție
  • circumstanțiase
plural I (noi)
  • circumstanțiem
 (să)
  • circumstanțiem
  • circumstanțiam
  • circumstanțiarăm
  • circumstanțiaserăm
  • circumstanțiasem
a II-a (voi)
  • circumstanțiați
 (să)
  • circumstanțiați
  • circumstanțiați
  • circumstanțiarăți
  • circumstanțiaserăți
  • circumstanțiaseți
a III-a (ei, ele)
  • circumstanțiază
 (să)
  • circumstanțieze
  • circumstanțiau
  • circumstanțiară
  • circumstanțiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

circumstanțiat, circumstanțiatăadjectiv

etimologie:

circumstanția, circumstanțiezverb

  • 1. A expune în mod amănunțit, a prezenta în detaliu. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.