22 de definiții pentru circumlocuție
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIRCUMLOCUȚIE, circumlocuții, s. f. (Rar) Perifrază. – Din lat. circumlocutio, fr. circonlocution.
circumlocuție sf [At: DA ms / V: ~com~, ~conl~, ~conlocuțiune, ~țiune / Pl: ~ii / E: ns cf lat circumlocutio, fr circonlocution] (Liv) Perifrază.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIRCUMLOCUȚIE, circumlocuții, s. f. (Livr.) Perifrază. – Din lat. circumlocutio, fr. circonlocution.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CIRCUMLOCUȚIE, circumlocuții, s. f. Perifrază, șir de cuvinte folosit pentru a exprima pe ocolite o idee care poate fi redată direct, mai concis. – Pronunțat; -ți-e. – Variantă: circumlocuțiune s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIRCUMLOCUȚIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuțiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIRCUMLOCUȚIE s. f. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. (< fr. circonlocution, lat. circumlocutio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CIRCUMLOCUȚIE ~i f. lingv. Redare indirectă a unei idei. /<lat. circumlocutio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
circomlocuție sf vz circumlocuție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
circonlocuție sf vz circumlocuție corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
circonlocuțiune sf vz circumlocuție corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
circumlocuțiune sf vz circumlocuție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIRCUMLOCUȚIUNE s. f. v. circumlocuție.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIRCUMLOCUȚIUNE s.f. v. circumlocuție.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
circumlocuți(un)e f. ocol de vorbe, perifrază: autorul naturei (adică Dumnezeu).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*circumlocuțiúne f. (lat. circum-locútio, -ónis). Ocol de vorbă, perifrază, ca: zeamă de strugurĭ îld. must orĭ vin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
circumlocuție (desp. -ți-e) (rar) s. f., art. circumlocuția (desp. -ți-a), g.-d. art. circumlocuției; pl. circumlocuții, art. circumlocuțiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
circumlocuție (-ți-e) (rar) s. f., art. circumlocuția (-ți-a), g.-d. art. circumlocuției; pl. circumlocuții, art. circumlocuțiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
circumlocuție s. f. (sil. -ți-e), art. circumlocuția (sil. -ți-a), g.-d. art. circumlocuției; pl. circumlocuții, art. circumlocuțiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIRCUMLOCUȚIE s. v. perifrază.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
circumlocuție s. v. PERIFRAZĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CIRCUMLOCUȚIE (CIRCUMLOCUȚIUNE) s. f., livr. (< lat. circumlocutio < circum „jmprejur” + loqui „a vorbi”, cf. fr. circumlocution): v. perifrază.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
circumlocuțiune (lat. circum „în jurul” + loqui „a vorbi”), sin. pronominale (Dumarsais), sin. perifrază (Larousse, Morier, Lausberg) (I).
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
circumlocuție, circumlocuțiisubstantiv feminin
- 1. Șir de cuvinte folosit pentru a exprima pe ocolite o idee care poate fi redată direct, mai concis. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: perifrază
etimologie:
- circumlocutio DEX '09 DEX '98 DN
- circonlocution DEX '09 DEX '98 DN